Trece timpul dincolo de fiecare zare ce poartă în ea cuprinsul sau necuprinsul lumii...
Așa toamna nu uită să lase locul iernii sau iarna nu eșuează în a se transforma în primăvară...
O simplă clipă rămâne o eternitate, sau adună ani spre ceea ce noi numim a via!
Ne gândim la voi, chiar dacă timpul și spațiul nu ne sunt propice idealului de a uni dragul și familialul... și a-l așeza ca o permanentizare a amintirii, ca o continuitate a realității utopice de a retrăi copilăria în maturitatea ei existenițială, la înălțime de azi, văzând detaliile iubirilor dintâi...
Ne e dor de voi, faceți parte din noi, am vrea să lăsăm lacrima timpului pe obrajii noștri lipiți în jocul tinereții de familii ai aceluiaiși tată și mamă, ca o imitare extrapolată în timp și creație a ceea ce am trăit odată... cum spuneam ireversibil...!
între ani 2009-2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu