un alt fel de a rămâne

Picurii de apă
Rotunjiți de greutatea proptită
în forța ce mai împiedică alergarea spre unirea cu pământul…
Atât de asemănători,
Atât de comuni…
Uneori îmi umplu palma,
clipocind sub fiecare mulțime din ei adunată…
Alteori așezându-se ca lacrimi într-o realitate comună…
a unui chip
Dar fără efect de regret sau deplâns…
Caut să le observ limpezimea…
Ca o ploaie cu aerul ei de veșnicie…
Mă uit la ei cum înceracă să mai întârzie contopirea cu pământul…
Uneori spre timpuri și chiar spații știute…
Mai fac un ultim pas spre nemurire…
Devenind picuri de nea…
Ianuarie 16, 2010 Comănești