despre Cineva

Nu stiu cum sa incep, pentru a putea totusi si termina!
nu poti avea un mar, fara sa ai sambure, nu poti sa iti imaginezi asta, asa cum nu poti sa iti imaginezi un om fara oase! E adevarat ca unii iubesc pestele fara oase, si ciresele fara samburi... dar de ce sa nu spunem ca este un dat, cu care am ajuns sa fim dependeti chiar!!
Sunt intre doua tendinte in a aseza astazi pe hartia mea alba, cu pana inca muiata in cerneala... sa ma aplec spre stiinta sau spre filosofie...
De obicei intre ele incercam sa definim pe Cineva, ar fi un oarecare, si nu ar deranja pe nimeni daca nu ar avea si pretentii... Toate ca toate, dar propaganda si supunerea sunt lucruri pe care capitalismul, idealismul fara nici un echivoc le-ar denunta absolut din fasa... (dureros este ca doar la nivelul religios se denunta acestea)
Am inventat un capitol nou de istorie scrisa, numita teologie, pentru a vorbi despre El, cu toate ca si aceasta a ajuns uneri o ineptie, ca parca afli mai mult ce spun ei, oamenii despre EL.

Ce ar putea sa spuna oamenii despre CINEVA? Decat daca l-ai cunoaste, decat daca ... si tot se incearca o rationalizare ce nu are nici o logica...
E cineva care... si asezam aici... CE?
In functie de ce asezam noi despre EL?
In functie de ce auzim? ar fi incultura si ridicolul ridicolului sa ajunga in gura barfei tocmai EL.
Atunci? In functie de ce? De ce se vede in cei ce spun ca il cunosc...? Oarecum... baiatul unui medic nu calca neaparat... nici a medic... nici a moralitate abolut ereditara... nici macar ca iamgine si renume... (rar gaseste doua numa mari care se pot confunda... tata sau fiul?!).
Dar atunci? Cine vorbeste despre acest Cineva? Cine ar avea curajul si in acelasi timp obiectivitatea unui discurs?
Absolut ar fi EL... El vorbeste de acel Cineva... se aseza departe, pentru ca acolo ne-am convenit sa stea, sau sa stam... De la acel nivel incepe conversatia...
Si cuvintele Lui, acelui Cineva despre Cineva sunt atat de putine in comparatie cu altelele, sau altii... dar stiti ce... nu descriu un concept, cum de fapt inseamna astazi scrisul... ci descriu pe Cineva, vorbesc despre Cineva...
Nu stiu mult sa spun... dar stiu ca poti sa fii contemporan cu acel Cineva (S.Kierkegard)
Nu stiu decat ca este absolut, e geniu, e prototipul si inventatorul pana si conceptului de nou...
Stiu ca e ciudat ...sa se numeasca om! ... Pentru a ne da valoare...
Ce stiu cu siguranta... e ca l-am intalnit pe potecile sufletului meu gol... si pustiit, unde eram mai mult prin noapte... mai mult spre haos... si s-a prezentat...
Daca as vorbi acum despre El, ar insemna BIOGRAFIE si asta este totusi o bataie de cap, pentru ca nu pot spune de locuri sau zile de nastere sau de scoala, familie sau zile de doliu, nu pot aminti nimic de formarea Lui... e putin mai greu...
Asa ca trebuie sa ramana ... despre Cineva... si TU si EU sa ajungem la acel Cineva, ce doar El poate sa aseze in acceptamant, in ideologie, in materaializarea traiului, in filosofia de viata... doar El... poate sa se aseze! Abia atunci... as putea sa initiez timid... despre CINEVA!