sarbatoare

Astazi mi-a trecut viata pe la poarta trairilor mele...
Suficient de aproape, cat sa ii simt prezenta...
Destul de putin cat sa ii vad importanta!
Ca un fulger am vazut drumul ei, pe la mine..
de la prima amintire...
cand persoane dragi inca mai existau,
cand lucruri si locuri abia se infiripau pentru memoria de altadata!
Totul era acolo si totusi trecuse!
Nostalgia anilor adugati, inseamna de fapt durerea anilor trecuti!
Nu ar fi demn sa orpim timpul, dar nici just nu este sa il pierdem...
Pentru ca pierderea lui de fapt vine din pierderea noastra!
Chiar daca este putin cate putin...
clipa dupa clipa, ceas dupa ceas
zi cu zi, apoi an dupa an!
Ma vad stapan doar pe ceva atat de neinsemnat si nedefinit!
Si totusi este important pentru ca in aceste clipe
intelgem existenta,
ca o umezire a buzelor intr-un desert de milenii!
Raman... pentru moment...
vazand jocurile de copil, imbujorarile,
timpul cand am inceput sa asez idei,
timpuri cand inima mea a inceput sa bata diferit in functie de persoane!
Vad toate acum... cand viata mea este sarbatorita!
Cand viata imi atrage atentia ca este... si ca acum
este dovada unui ilustru ... ganditor ce poate sa
isi faureasc zborul... spre infinit!
Acolo unde timpul va trece, dar fara sa ia si viata...
ci doar sa adauge la ea... vesnicia
in nemurire palpabila!!!
E ciudat ca viata inseamna bucurie... si este...
dar nu fara indumnezeirea trairii!
Nu cantam doar ce poate omul! Atunci ar deveni jale.
cantam SARBATOAREA VIETII tocmai pentru ca EL, DUMNEZEU, A FOST PRIMUL!
care cu adevarat a trait!