Te-am lăsat printre ei,
Ca un miel între lupi,
Tu iubit între toți,
Jos doar ură primind…
Ochii tăi ce-au iubit,
Iar acum lăcrimând,
Pentru oameni la toți
Că îi ierți tot strigând…
Ai venit la ai Tăi,
Casa lor dată-n dar
Și acasă la noi
Te-am făcut un tâlhar.
Ce putem să îți dăm,
Mai puțin ori mai mult
Doar ce suntem aici,
Din păcatului cult.
Am votat să trăim,
Tu să mori chinuit
Răzbunând neștiut
În adâncu-Ți iubit.
Te-am lăsat părăsit,
Izolat de curat,
Înălțat, nu ca noi,
În mormânt așezat.
Dacă tu nu plecai,
Tot așa am fi dat,
Astăzi suntem mai răi,
Trupul tău sfâșiat.
Dar trăiesc într-o zi,
Când primesc îndoit,
Eu străpuns, chinuit…
Dar nespus de iubit…
Și ne porți către cer
Cu adânc de popas,
Un curat tot crescând
Amintiri, în prezent…
ce ne-atrage la Tine Acas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu