privesc cu ochii mei,
cum mugurul aseaza peste zare,
premiza pentru viitoare floare,
ase se naste totul
in nentelesuri fara de visare,
ca un privit spre aburul din zare!!
raman cu ochii lacrimand
cum canta viata care vine pe pamant...
sub ochii mei cum altii trec, si altii vin
sub jocul zileleor inspre sublim
...raman si altii trec,
cum trec, altii raman!
privesc cum aripile bat inaltul,
cum pasul trece trecatori spre culmi,
cum tot aduni
din nemurire viata,
ca mai apoi tot traiesti,
in rasarit, ori spre apus...
cum sorele coboara ...
pentru tine,
cand pentru altii se ridica!
Si tot așa… o viața este-atat de mică!...
Te las să vezi, un abur, ori o zare…
O pasăre din zile, călătoare…
Așa suntem, și de n-ar fi fost El,
Am fi rămas un speach fără un țel…
Dar viața noastră este lacrimă, zenit…
Spre ceea ce în om este sădit,
O zi, un an, o veșnicie…
Un dor din Dumnezeu să fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu