De multe ori eu mă întreb,
e prea devreme
ori este târziu
Că zborul meu spre cer,
A mai uitat pe alții să mai cheme
Și bate rar, spre jos, înspre pustiu!
De multe ori mă-ntreb
Mai este traiul meu,
În mersul cerului
Că ce iubesc a asfințit de mult
Și ei mă-nvață, și eu tot ascult,
Cum să trăiesc valoarea efemerului!
Și zac, o floare fără rădăcină,
și nu mă mai întreb,
ori e târziu,
că frunza este ruginită
și trunchiul meu călcat la margine de drum,
stă nemișcat, când ar putea trăi acum!
Și stând lovit sub propria povară
un Grădinar, cu mâna în tărână
Nainte de-a fi prea târziu,
M-a așezatîn fața casei Lui
de unde am ieșit întâia dată
Să fiu o floare pentru alții în buchetul Lui.
cat de minunat e Gradinarul acesta...cat de innobilati ar trebui sa ne simtim... cat de drag ar trebui El sa ne fie...
RăspundețiȘtergereinca o data, maiestre, ai asezat atat de profund si sensibil cuvintele....