Ți-am văzut chipul întâia dată,
E drept că TATA te știe,
Acum Dumnezeu vi l-a arătat și vouă...
În grijă să vă fie!
Erai așezat între palme și pleoape,
Mic cum arată viața,
Așezată lângă veșnicie...
Clipele îți vântură fața!
Aș vrea să crești către cer...
Unde oamenii devin nemuritori...
Să rămâi mic, în ochii LUI,
Spre-ai Edenului zori!
Și amândoi frățiori... să ne numărați anii...
Să ne urmați veșnicia...
Lângă TATĂL, și toți dragii voștri,
Arătând podul ce-a legat copilăria.
lui Alexandru Fabio Cristea, dinspre decembire 11, 2010
Antonio Flavius Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu