cum poti naste iubirea?

Cum poți naște IUBIREA?
Cum poți face pe cineva să te iubească? Dacă ai fi Dumnezeu cum ai face oamenii să te dorească să te asculte, să te iubească să te slujească? situație cu atât mai grea cu cât vorbim despre un Dumnezeu sfânt, și un om păcătos... chiar cu puține noțiune despre păcătoșenia umană
Când privim la Exod, vedem un cod, mai mult porunci decât sfaturi mai mult arbitrar decât iubire… Să fie acesta Dumnezeul Bibliei, al Vechiului sau și al Noului Testament?
Ei veneau din robie, acolo unde nu au avut drepturi, acolo unde se supuneau fără murmur…
Singura educație a unui sclav este teama … în spate era supervaiserul cu biciul… (cine te-a pus pe tine mai mare peste noi… ii spuseseră lui Moise)
Dumnezeu intră perfect în acest cadru…
El vine ca un ELIBERATOR… pentru ei cea mai mare nevoie era eliberarea… degeaba le arăți hărți, cărți le vorbești frumos, dacă nevoia este alta… FOAMEA LOR ESTE ALTA…
Observăm că prezentarea Lui Dumnezeu în fața evreilor este modestă… lupta are loc între zeii Egiptului și cei ce se împotrivesc… în fața lor nu face minuni mari ca la Egipt (totul se petrece nu în ținutul Gosen)… pentru că ei erau poporul ales, venit cu o bază de slujire de la strămoșii lor.
Totul se manifestă la ei prin liniște și pace, totul este pașnic în comparație cu ce se întâmplă în Egipt…
Apoi semnul suprem este plaga a zecea… este JERTFA îlocuitoare… Paștele… o prezentare a ÎNTÂIULUI NĂSCUT trăind pentru că mielul din casă, a murit…
Apoi vine eliberarea…
În contextul acesta are loc trecerea mării roșii… apa din stâncă… Dumnezeu nu pedepsește răzvrătirea și îndoirea lor… până aici, și e normal să fie așa!!!! (dimensiunile răzvrătirii sunt mici, precum și relația dintre Dumnezeu și poporul Său este în domeniul incipientului)
Și la un moment dat te trezești liber în pustie… cu un Dumnezeu pe care nu îl prea cunoști decât puțin, și prin baza unor minuni, mari dar forme exterioare de manifestare ce nasc exaltări… nu demersuri interioare…
Acum este acum: CUM ÎL FACI PE POPOR SĂ TE IUBEASCĂ?
Și nu orice popor… un popor fără sentiment de iubire (iubirea se dezvoltă prin părtășie... un rob ce relație oare putea să transmită cu soția cu copilul, când el toată ziua era la lucru... moașele spuseseră că femeile evreice sunt vânjoase... adică și ele erau muncite), sau milă… copil… în ce privește niivelul de maturitate, pentru că fără libertate nu există maturitate nici dezvoltare de caracter…
Un popor ce se ceartă (Moise când intervine pentru unul din ei, cum reacționează a doua zi), care știe de stăpân, de aceea Dumnezeu este atât de atent în a-l înălța pe Moise, dintre ei, reprezentantul eliberatorului.

Capitolul 19 este o cheie dar și o provocare… întâlnirea dintre cei doi, un El și o ea, un popor și Dumnezeul Lui . A eșuat El în legământ… a fost prematur legământul? A fost prea greu? A fost … ce a fost?
Este o expresie pe care Dumnezeu are grijă să o repete aproape exasperant… mă voi manifesta aici, tunete, trâmbițe, să nu lași pe nimeni să se apropie de munte… nici chiar preoții (să nu creadă că dacă ei mă reprezintă au privilegii speciale, să nu creadă că sunt Moise – problema incipientă de mai târziu… Core Datam și Abiram). Ciudată manifestare, când poporul declarase că va face tot ce a zis…
Dumnezeu în loc să se manifeste ca iubire se manifestă ca tunet, nor, teamă, înfricoșare, și mai presus de cât asta… 10 cuvinte…
PRIN ASTA PRODUCI IUBIREA?
El îi cunoștea bine… știa de unde vin… știa cum sunt… exteriori… fără profunzime … (2 răzvrătiri la foarte scurt timp, apoi imediat după …vițelul de aur) le vorbește lor, ca unul dintre ei… să înțeleagă despre ce este vorba…
Era singurul limbaj pe care puteau ei să îl înțeleagă… pe care puteau să îl priceapă: știuseră doar de robie ce să facă sau să nu facă…
Uităm adesea acest context al poruncilor…
Singurul mod prin care ei puteau înțelege era teama… nu teama poruncilor… ci teama din răzvrătirea împotriva acestui Dumnezeu Mare și puternic… cum văzuseră clar că se manifestase față de egipteni, dar față de ei în sensul apărării lor…
Asta nu îi scădea importanța de Dumnezeu unic…
Tema este cuvântul prezent în manifestarea Lui, ca unui copil… nu te atinge… nu știi ce înseamnă… aici este Dumnezeu… Eu sunt… Eliberatorul și Dumnezeul vostru, adevărat … (plăgile pusese cel mai mult în discuție INEXISTENȚA zeilor, și absurditatea slujirii egiptenilor)
Eu te-am scos din robie… și e mare lucru aceasta: Egiptenii, poporul ce te înrobea, și care aveau zeii… ce nu erau… erau doar închipuiri.
În acest context Dumnezeu spune: Să nu …
O expunere … impresionantă… a ceea ce este Dumnezeu și cum este…
Când ceri de la cineva ceva… arată cum ești… în interes egoist… să devii cineva… dacă te slujește sau să arați cât de mult este protejat el, robul dacă face așa… relația prezentă în porunci este de rob- stăpân, dar un stăpân ce urmărește altceva decât egiptenii…
De aceea poruncile Lui sunt foarte bine de înțeles în lumea Egiptenilor, dar de o inteligență și o aplicabilitate veșnică, la fel ca Dătătorul… Unicul cu latura aceasta… atât de frumos oferită odată omului… care acum era robul…
Ce anume produce iubirea?
Înțelegerea Lui din ceea ce cere… din felul cum cere… din ce urmărește de fapt…
Cât de frumos a putut Dumnezeu să încerce o educație acestui popor rob, răzvrătit, neînțelegător… Începând cu ce lipsea, de la interior spre exterior…
Scopul manifestării Lui în felul acesta a fost de a imprima în mintea lor o ideea care nu se mai poate șterge despre maiestatea și puterea Lui ca o reținere de la păcătuire.
Ei încă aveau dificultăți în cunoașterea lui Dumnezeu și prin urmare aveau nevoie de disciplina fricii (robului) până la vremea când urmau să fie gata spre a fi călăuziți de glasul delicat al iubirii.
Faptul că aveau o atât de puțină cunoaștere a Dumnezeului adevărat, este arătată prin interzicerea închinării la chipuri cioplite, și la începutul poruncilor și după, apoi detaliul necioplirii altarelor… idolatria era atât de impregnată în gândirea timpului încât rar putem percepe adevărata amenințare a poporului evreu de a-L uita/schimba pe Dumnezeul adevărat.
Rămâne dar provocarea iubrii: teamă sau … preciere, prezență! este o provocare ce traversează mileniile… înțelegerea completă arată o minte complexă… cum este cea Lui Dumnezeu manifestându-se în felul acesta.
Simțământul de teamă, a fost primul produs al păcatului în existența atât de diferită a omului după cădere. Teama de Dumnezeu… pierdută prin idolatrie, de-a lungul mileniilor scurse … Exod 19 și 20 te uimesc … o îmbinare profundă de teamă și iubire, de exterior și interior, de formă și fond. Dualism inseparabil. lasă omul fără teamă și îl lași fără conștiință, lasă-l fără iubire și îl lași fără Dumnezeu!
În mijlocul manifestării din Exod 19-20 întâlnim om ce se apropie de acest Dumnezeu înfricoșător. Întâlnim Dumnezeu ce caută compania omului, vrea să le vorbească, întâlnim Dumnezeu ce aude durerea robiei și scapă poporul din ea (Exod 3:7; 20:1-3), întâlnim Dumnezeu ce dă valoare omului ca individ (să nu îl ucizi, să nu îl furi, să nu îl înșeli, să nu îl minți, și în mintea ta să îl respecți pe om – Exod 20:14-21).
Ce poate naște în om prezentarea unui astfel de Dumnezeu? Dacă teama și iubirea întrețesute (teama subliniată mai intens, potrivit cu situația lor) nasc răzvrătire, atunci poate că Noul legământ unde iubirea și teama sunt întrețesute iar (iubirea ridicată la climax, potrivit cu situația omenirii)… poate că scoaterea lor din robia păcatului, cea mai grea, alta decât așteptările vremii… poate va produce în om … iubirea acestui Mare Dumnezeu…
Două evenimente similare… Exod 20 – Răstignirea. Prezentarea aceleiași iubiri din același Dumnezeu.