Și eu iar strig că n-am făcut nimic.
Tu sângerând, făcât tot bine
Eu tot fugar, același venetic…
Nu ți-e rușine la botez să te cobori,
Să lași credința Ta cea strămoșească.
Eu… pocăit, un gând ce-mi dă fiori!
Cum sunt privit la masa mea obștească…?
Și eu strig tare cât sunt de creștin,
Tu taci, când toți te cheamă păcătos…
Eu n-am murit măcar în mine, cum e drept…
Tu ai murit, o cât de demn și credincios…
E mare diferență între calea Ta curată…
Și jocul meu de mistici și imagini sfinte
Renume și cărări, lungă durată…
Dar albele și moartele morminte!
Creștin, ca un Christos e … lucru mare…
Un adevăr pe El ca Adevăr e greu…
...Nici pic de om, în rit sau închinare…
Aceasta drept… e de la Dumnezeu.
astăzi, duminică, februarie 13, 2011
Comănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu