Surprins

Ascult... cuvinte...
de cativa zeci de ani m-am obisnuit si cu vorba, si cu lipsa ei.
Amandoua intr-un fel sunt comunicare.
daca te bucuri doar de tacere, parca lipseste ceva...
daca te incanta doar cuvintele, fara tacere... si asta face obiect de neobisnuit!

Ambele ma surprind din cand in cand.

Nu stiu cum dar uneori tacerea imi aseaza gandurile, fara a fi rostite...
Uneori cuvantul imi asterne nevoia tacerii... nu absolute...

Vorba... cuvantul imi surprinde din cand in cand mintea, alteori inima... si chiar amandoua!!
Aceasta ne pastreaza mereu unici... oricat am semana in exprimari... ceea ce ne impresioneaza ramane doar o traire a absolutului in intelegere... si aici tind spre egoism!! La fel este regula si in exprimarea personala, ca parte a cuvantarii!

Nu vreau decat Cuvantul care sa imi dezvolte increderea in infinit! aici sufletul meu gaseste cel putin drumul vesniciei.

Te-astept!

Paradisul meu

Pasesc printre porțile casei copilăriei mele

Odată era cant si 'inalt' impletit asezat,

Amintiri ce n-au fost, mi-au năpădit trăirea

Surprins în ele, timid si suav lacrimat!

Cum aș putea să neg valoarea unui loc,

Înaltul ce mi l-a dat pacea de-acolo

Cu mult dor de veacuri trecute privesc

Lucrurile ce demult am început să le iubesc 

Mi-e dor de timpul ce odată a fost

în care cu Tata, locuiam la un loc

Strâns uniți în brațele Lui ne-ncetat

Viața înaltă și intensă de foc.

Când văd bunătatea și gânduri frumoase,

Când văd ajutor și brațe unite

Când pacea și jocul ori cuvinte duioase...

Atunci ... eu exist în valori infinite!

Răbdarea, și fratele ce ridică pe altul,

Iertarea, și sora ce vorbește de bine,

Privirea, copii ce devenim cât înaltul...

Trăiesc pentru-a cum, în timpul ce vine.

Când exist prea intens pentru locul acesta

Prea străin, în durutul zilelor noastre,

Eu de fapt poposesc mai aproape de casă,

Nu de-aici, ci de cerul ascuns printre astre...

E greu... pe pământul doar pătat de iubire,

E mult... între ieri și veacuri dorite,

Dar acum... eu mă-ntorc să trăiesc lângă Tata,

Și mereu, să respir veșnicii fericite.

Onești, duminică decembrie, 22, 2012.

Rugaminte

Dragul meu om
puteam sa tip la tine,
puteam sa tac, puteam sa iti trimit o scrisoare, puteam sa iti trimit o melodie, orice cadou pe care as fi putut Eu!
Dar am trimis o Persoana...
Nu am trimis un strain voua, nu am trimis pe cineva strain Mie
puteam toate sau tot, pe oricine...
  Am ales sa iti transmit o rugaminte...
te rog priveste la Mine, dinspre Fiul Meu!
Si accepta asta. Alegerea ta este sa nu negi, sa nu respingi, sa nu judeci, sa nu uiti, sa nu arunci, sa nu desconsideri rugamintea Lui, din weekendul in care s-a nascut era ta... si intr-un fel a Mea
Este prea mult?
alege sa inveti sa iubesti...  de la El...
si de aici sa cresti...
aceasta este singura mea rugaminte...
Vrei?

cu drag Dumnezeu

spre mine

am ramas pe ganduri pentru aceasta seara...
am privit la oamenii din jurul meu,mai atent... si sunt ingenunchiat...
am nevoie de ajutor!
Am vazut ca multi au nevoie de o schimbare, repede...
Am vazut ca unii sunt rai, altii sunt mai buni...altii se vad, majoritatea nicicum.
Si am avut tendinta sa caut o modalitate sa le spun... ceva despre ei insisi...
Poate pot sa ii schimb...

de ce vrem sa schimbam atat de evident pe altii... ???

Sa fie o modalitate privitul, de a evita privirea mea... dar spre mine?

realizez ca cea mai mare schimbare... are... ohhh, nu cel de langa mine, ci eu!
Eu trebuie sa ma schimb... si e atat de greu! e atat de greu!

Dumnezeu inainte de a schimba pe altii... s-a schimbat El!!! nu ca mine, ci spre mine.
e cu necesitate o astfel de schimbare!!!!

Schimbare de care vorbeam ca o necesitate, este spre mine... trebuie sa invat sa iubesc oamenii asa cum sunt ei! sa ii accept... sa ii accept la puterea a n. Asa incepe schimbarea... spre mine... si doar asa spre ei.
Dumnezeu merita imitat absolut in toate!

Azi cine sunt...

 Am plâns cu lacrima pătată

Că ieri n-am devenit altfel

Gândirea să-mi fost schimbată

Atunci eram obișnuit de fel...



Dar anii tot trecând așează

În azi purtat semeț și sigur

O vorbă din izvor formează

Un început de caracter.



Și mâine ce voi fi? Sau cine?

Ce-am semănat se vede iară...

De sunt umil când Duhul vine,

Și clar sa- îmi văd răul de fiară.



Sunt prăbușit de mine Doamne,

Purtat de ce-am ales mereu...

Am devenit tâlhar cu alții,

Și jefuit am fost și eu.



M-am tot privit pe mine însumi

Și-am devenit un fel de zeu...

Îngenunchiat străpuns în sânge...

Tu m-ai salvat... ohhh Dumnezeu...

                            
vineri, decembrie 21, 2012  Onesti

Cine este Dumnezeu?

Primul pas pe care trebuie să îl faci, legat de acest subiect, este să incerci, in mintea ta sa înțelegi cine este Dumnezeu! Înainte să accepți să crezi în El, trebuie să știi cine este, sau cum este El. Din Biblie aflăm aceste răspunsuri la intrebarile: Ce fel/cine este/cum acționează Dumnezeu? Acolo El a ales să lase oamenilor adevărata față a istoriei, umanității în miniatu...ră. In alte cuvinte, in derularea aceea descoperim pe Dumnezeu. E drept ca filosofia încearcă să înțeleagă, să explice adevăruri din acestă lume, cum ar fi viața, moartea, binele, răul, timpul, cunoașterea etc din punct de vedere al omului, este punctul de vedere al unui om. Nu ar fi onest să îi lași lui Dumnezeu dreptul la replică. Este bine că încearcă omul să îl înțeleagă pe El sau ceva ce există, dar înțelept este să vezi întâi cum este El, realitatile pe care El spune ca le-a format/creat, din propriile Lui cuvinte. Trebuie să plecăm de la acest aspect când vrem să îl înțelegem. Lasă-l, dă-i dreptul, dă-i șansa să aibă ceva de spus despre El. Fie prin ce spune El, direct, fie prin ce spun unii oameni despre El!


Ma refer aici la oamenii care L-au intalnit, si de la inceput au mentionat ca e ceea ce Dumnezeu le-a descoperit lor. Acesti sunt autorii Bibliei. Nu negati aceasta realitate, inainte sa plecati din punctul lor de prezentare a realitatii exprimate de ei. Ar fi neintelept sa respingi ceva inainte de a verifica, sau pentru ca astazi tu nu crezi ca mai exista asa ceva. Ar fi foarte nedrept si specific nivelului cel mult mediocru.

Alege sa PRIVESTI ATENT

Am gasit cateva ganduri ale lui Andrei Plesu in cartea "Despre frumusetea uitata a vietii" pe care cred ca le veti gasi un deliciu, daca nu macar un umor rafinat sau minim, un adevar la care poti medita putin... fie macar prin comparatie...

'Sunt alte lucruri pe care averea nu le aduce, dar pe care cei cu bani cred ca le au, si anume tocmai pentru ca dispun de bani. Toti sau mai toti, isi inchipuie ca banii aduc inzestrari, drepturi, puteri si virtuti pe care sarantocii nu le au.acesta e de multe ori derapajul major al bogatului: o falsa constiinta de sine.

Unii cred, de pilda, ca banii sunt un atestat de personalitate. Pentru ca se intampla sa ai ceva, incepi sa crezi ca esti cineva. Capeti un aer fudul, de vedeta razgaiata, iti afisezi portretul ca pe o efigie, privesti in jur suficient si dominator. Arati ca esti mare, super-influent, invulnerabil si capricios. Nu ti se poate refuza nimic, stii , poti si faci. Ai mereu in preajma o curte slugarnica. Platesti pe cine vrei, cu ce suma vrei, cand vrei, pentru orice ai chef. Intrucat esti solvabil, te socotesti o autoritate. Dar banii chiar daca pot aduce o forma de putere, nu presupun, in mod necesar, o forma de autoritate. In mod frecvent bogatasii de azi au o anumita putere, dar le lipseste, de regula, iradierea autoritatii morale, intelectuale, profesionale, umane. Sunt o periferie care se ia drept centru...

...Pot impune directii de opinie, pot dirija intriga politica, pot fraieri pe prosti, pot gradinari destine. Si din pacate, li se ingaduie s-o faca. Comportamentul lor capata, cu timpul, o tenta demiurgica. Ambianta imediata devine neincapatoare pentru eul lor dilatat pana la nebuloasa.

... Banii aduc, cred, cum spuneam la inceput, fericirea. Un fel de fericire. Cea ravnita de toata lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp si inclinatie sa se simta nefericiti.)Trebuie spus mai degraba ca banii nu aduc decat fericirea. Tot restul, tot ce face valoarea si sensul unei vieti, vine pe alte cai, cu alte mijloace. Sau nu vine. dar, in orice caz, nu i se poate plati contravaloarea in bani.'

POTI SA (TE) PRIVESTI?!

Sunt multe moduri prin care poti imparti oamenii... frumosi - urati, inalti -scunzi, slabi - mai putin slabi, introvertiti - extrovertiti, religiosi - nereligiosi, credinciosi - necredinciosi, invatati - mai putin invatati, bogati - saraci.... si cu putin ajutor am putea umple randuri intregi...

As vrea insa sa clasez oamenii pentru un timp de final de istorie intr-o categ...orie putin diferita...

O...ameni care sunt dispusi sa ofere si oameni care vor mai mult sa primeasca!!!

Pentru o clipa opreste-te te rog la acest clasament ce desparte umanitatea si celestul chiar!!!

Esti dintre cei care pentru a fi fericit/a are nevoie de a primi... daca prietenul/a, prietenii, sotul/ sotia/ copiii/ nu iti ofera esti nefericit... cazi uneori in depresie pentru imaginea ta in fata celorlalti...

sau esti din cei care au pe altcineva in afara de ei insisi in fata ochilor lor...

Esti dintre cei care vor sa primeasca si sa nu ofere (atentie mare: cunoasterea de sine are nevoie si de un altul sau altii - daca te asezi confortabil in fotoliul celor ce dau - 'eu sigur ofer') sau din cei care sunt dispusi sa ofere chiar fara sa primeasca inapoi...

Clasamentul acesta rupe umanitatea, o zdrobeste adanc asezata in genunchiul stimei si cunoasterii de sine...

Ma plec in fata CELUI ce a invatat umanitatea sa ofere, sa se ofere, sa se sacrifice... pentru Cel de langa El, pentru a arata iubire mai presus de propria persona, interes, natura chia!!!!

NU RASPUNDE ... Nu iti raspunde ... inca... MAI PRIVESTE de mai multe ORI CAND VEZI ce inseamna a OFERI... din cu totul alta perspectiva...divina!!!   Onesti, vineri, decembrie 07, 2012

Incredere

Am ales sa am incredere... spre oameni si dincolo!
spre oameni sa le ofer slujirea, iubirea, in masura interactiunii, cinstei, respectului, investitiei...
Spre dincolo ... Uneori sunt surprins ca pierdem incerederea in oameni, si apoi aruncam neincredere si dincolo.
E greu sa explici acest proces. din ce sens vine.
Dar stiu ce aleg... Aleg sa dau incerederea mea UNUIA mai MAre ca mine. Nu unui demiurg, Unui Dumnezeu. nu e rusine sa dai inceredere. Parca e prea ciudat ca noi credem oameni din spatele argumentelor filosofice sau stiintifice, numindu-le obiective sau rationale, si Lui nu ii mai ramane nimic de dat.
E o lucrare dureroasa aceasta, pentru EL.
Alegem sa credem o casatorie cand e pecetluita pe un Da, sau pe o promisiune a inimii... si Lui nu ii oferim increderea noastra.
Daca aleg sa dau increderea mea dincolo de mine, Lui, atunci El vine inevitabil spre Mine, dincolo de argument, ci ca Prezenta. Incontestabil.
Si atunci cand primesti din increderea Ta de dincolo, atunci altfel vei fi disponibil sa dai increderea ta, mai putin cand e vorba de ce poate face El. Si altfel vei suferi pierderea increderii. Nu prin legea compensarii ci prin legea puterii. Vei avea puterea sa oferi incredere cu riscul de a fi sfaramata.

Eu aleg sa dau incerederea mea Lui. Nu stim sa explicam prea mult asta, pentru ca e ceva dincolo de noi, impluica sa fim dincolo, pe un taram mai mult decat uman, divin, un alt fel de tarm...
Indrazneste....

Cheama Vesnicia

Mi-as dori sa cante armonia divina peste seara aceasta de an... materializata in aceasta ultima luna... decembrie!


Se vorbeste atat de mult despre Tine, ca parca te doreste pamantul mai mult acasa...

De ar putea cuvintele sa aseze acest vis... aceasta sosire ... pe ale noastre meleaguri de drum cazut sub zapada... Intoarcerea Ta... chiar si ca nastere in inima oamenilor insingurati,instrainati,...de ceea ce esti TU.

Distinsa umanitate Iata OMUL!!!

Vreau dinspre vis, utopie pentru unii, indiferenta pentru altii, neinteles pentru majoritatea, vreau o realitate dragul meu Dumnezeu. Vreau sa fii mai aproape de acas! Nu pot sa cer altceva decat ce stiu! Si stiu cine Esti!!!

Nu va urati altceva onorabila omenire!! Zaboviti la Cine trebuie.... cu adevarat!!!!

CINE SUNT?

 Sunt frate cu cerșătorul de la colțul străzii
Femeia cu părul zburlit, mi-este soră,
Orfanul mi-e rudă de gradul întai,
Printre ei sunt din zori, pana-n seară.

Am frați și surori peste tot pe pământ,
Și cei ce râd și cei care plâng,
Așa merg în viata, cu mare avânt
...Invațând să ofer orișicând.

Aș vrea sa fie așa și cu sfintii,
Mai mult decat haine, unul de-al lor,
Dar n-au loc intre ei necajitii,
Noi ce n-avem bani nici de doctor.

Bețivii incerc sa-i iubesc ca pe mine
Ma rog pentru cei ce gresesc
Am mâna intinsa pentru cel care vine,
Doar asa inteleg sa iubesc.

Insa viața ajunge la ultima stație
Când zăresc mult doritu-mi hotar,
Să fiu condamnat de toti dintr-odata,
Așezat să mor ca tâlhar?

..........................................................

Sunt din clasa aleasa a societaății
Vin din neam de bogati, de-mparati,
Educati, eruditi, iubitori ai cărții
Dintre ei, multi au fost onorati!

Dar acum sunt săraci, cum toti pot ajunge
Nevoiți să se mute de-acas’
Din greu trudesc pentru bucata de paine,
Ins-ai mei credinciosi au ramas.

N-am titluri cum toti astăzi au și se-aștepată
Insa Tatal mi-e Intelepciune
Invăț nesatul de la oameni, natură,
Doar așa mereu, am ce spune!!!

Sunt mâini și urechi pentru toti de pe- aici,
Sunt numit de toti Invățat
Ii slujesc pe toti, fară s-aleg,
Insa multi imi spun ca am drac.

N-am păcat, cum multi mă acuză ca sunt
Pot sa iert, pe toți care vin
Lumea mea-i stralucire, cu ingeri, și zbor
Uimitoare prezență-n divin.
................................................................

Doua lumi, ce-au pornit de mult de la una,
Un hotar, ce L-au vrut rastignit!
Cum sa-încapă așa împreuna?...
Eu ce sunt, am fost, și-am iubit!!



Onești, vineri, noiembrie 23, 2012

Onești

Intaia data

Stateam la masa clipelor de ieri,

Rostogolind un ghem de amintiri, cuvinte

Privesc la chipul tau, cand existanta-mi ceri,

O viata doar noi doi, o simpla rugaminte.



Obrajii tai, copila in prezent oprita,

Cunprinsa-n parul scurt, taiat,

Culoare ce reflecti, caldura cea topita,

Fiinta ta ce se aseaza-n palma de baiat.



Cu mana ta compunere spre viitor,

Ca un creion asezi in azi spre maine,

Privirea ta din crangul de-ntalnit imbietor,

Tu asezata pe covorul de trairi, a paine.



Ti-am luat in maini privirea lacrimilor tale

Un ghem de bucurie, cand esti langa mine

Nu sunt stapan, pe viata, insa clipele-s petale,

Buchet, cuprinsi ramanem pentru ziua care vine.



Sa stam imbratisati mai mult decat se vede

Covorul asezat in crang, sa nu dispara,

Emotia privirii tale, sa ma cera-n totdeauna,

Asa cum palmele-ni s-au ascuns unite-ntaia oara.



Cat te iubesc fiinta mea de vise

Ce ai strapuns mai mult decat vreodata am crezut,

Tu implinesti mult peste vorbele promise

Ca un copil raman, al vietii tale asternut.



tuesday, November 6, 2012. Bucuresti

Lacrimi

Picurii de apa, patrund in ochii nostri

Se tot roiesc pe trup, pe haine, pe umbrele,

Torent de lacrimi reci, dorind sa ne transforme,

Curgand din provocarai, sau doar din vremuri grele.



Cand picurii se varsa, nici cerul nu mai este

E doar un nor, un abur, cu degetul atins,

Surprins tresar, si vreau sa dau de veste

Ca cerul si pamantul spre una s-au cuprins.



Sa nu uiti niciodata, in viata cand se plange,

E nor, e frig, e rece, esti singur in apus,

Dar nu uita, cand cerul, gandirea nu-l atinge,

Fiinta Lui coboara, fara cuvant de spus…



El plange impreuna, tinandu-te de mana

Purtand povara ta, si viitorul stins

Credinta ta atunci, se-nalta din tarana,

Udata-n jertfa Lui, caci toate Le-a invins.


tuesday, octomber 30, 2012, Cernica

If you take God from the present, you will lose Him in the past, and you will desperate feel His absence in the future - Daca il iei pe Dumnezeu din prezent, il vei pierde in trecut, si ii vei simti absenta uimitor de mult in viitor.

VOI

Rasare vesnicia peste anii casei voastre
Adanc au fost purtate gandurile Lui.
Cum ati privit mereu mult dincolo de astre
Traind acum, ca in culoarea cerului...

Nu s clipe care sa nu-ngenungheze
Purtatul vostru-n greul aspru intalnit,
In lacrimile voastre ochiul care sa vegheze,
Privirea-n Bratul care v-a zidit.

Ramaneti printre oameni casa sfanta,
In chip sa nu va-ngrijorati
Sa fiti un loc unde e ruga si se canta,
In batalii, oricat de greu ar fi, luptati.

Si fiica si baiatul vostru, impreuna
Sa vada pasul vostru doar in El.
Iar voi, iubiti ca-n serile sub clar de luna,
Sa adunati din rodul semanat in Miel.

Nu va promiteti zile mult imbelsugate,
Ci anii sa va fie fara de risipa.
Iubiti in El cuvinte si priviri uitate,
Taind in vesnicii, un astazi intr-o clipa.

Pentru Gabriela si Cornel Nichita Septembrie 2012, Onesti

CREDINTA

Ti-am plans astazi trairea si drumul!
O lacrima purtata-n tarana.
Un zbucium, purtat cat e omul,
Incovoiat, nedorind sa ramana!

Ruga e un strigat adanc si durut,
Si trupul se frange, atarna...
Tot raul de veacuri acum e cernut,
O lacrima prabusita-n tarana!

E lacrima rece, a inimii rupte
Cazuta-n geneza mainii cu humul.
Tu moarte stapana, ooh clipe trecute,
Un zbucium purtat cat e omul!

Incovoiat, nedorind sa ramana!
Un zbucium purtat cat e omul!
O lacrima purtata-n tarana.
Ti-am plans astazi lupta si drumul!

Oct 19, 2012 Onesti

CUNOASTERE

Striga lacrimile pierdute-trecut
Cu ochii patati de frig si de foame
Un Dumnezeu absent intr-un present durut
Si osanalele si rugile rostesc: O Doamne…

Cuvintele ce nasc in inimi tot
Ori ce inalta mintea sa ne zboare
In profunzimi de frumuseti ce definesc
Cunoasterea si-un Dumnezeu ce vrea sa Il coboare!

Am inventat noi zei, din mintea de prea plin
Sa nu se minste insepre noi nicicum,
S-avem un orizont, un ideal si un divin
Un absolut in ganduri, o tara fara drum.

Am definit in minte ori cuvinte
De la obiecte spre concept si pana la demiurg,
Sa incercam sa definim tacerea din morminte
Si greul plans incovoiat spre chipul din amurg…

Strain in timpul nostru paralel,
Christos se naste In saracia crunt-a neputintei noastre,
S-avem din El cuvant, in trup si carne,
Un vis si un suspin de dincolo de astre.

Sa strige ca un om in chin si intuneric,
Ascuns si tintuit chiar intre propriile lumi,
Un Dumnezeu ce face mantuirea din eternitate
In timp ce omul din durere si tacere face culmi.

El tace rastignit, de veacuri ne-observat,
Mereu distrus interpretat, si aspru acuzat
Ca-I om sau demon, huma chipul tot ridica,
Un abur striga: Dumnezeu neadaptat.

Tot ce se poate spune, toti ii spun,
Dar El darama rand pe rand a ta zidire,
Si lacrimile din pacat din plin supun,
Tacerea in cuvant si sange e iubire.

Bucuresti, miercuri, octombrie 24, 2012

trecere

Astazi a mai trecut un om. Pe la noi pe Pamant.
a trecut, asa repede ca, nu am reusit sa il observ.
Mainile, pot sa scrie, la mine, despre el.
Ochii pot sa caute, cat inca sta deasupra taranii pentru ultimele clipe, de rece.
As tacea, daca nu m-as gadi, ca eu inca sunt. Eu inca pot sa vorbesc.
Stau oprit printre veacuri. Al meu, si al lui, ce se separa de el printr-un somn.
Cand ma uit la mine, nu pot sa nu ma gandesc cum voi putea fi mantuit, spunea Martin Luther. Cand ma uit la Christos nu pot sa nu ma gandesc, cum se poate sa nu fiu mantuit!

scuze

Odata… poate voi cere scuze lui Dumnezeu, ca nu mai are cuvant... cand este legat de mine...
Poate voi cere scuze lui Dumnezeu ca este doar intr-o carte poate tocita, mai putin prafuita, dar nu are loc in prezentul meu, in astazi si acum...
Odata, as vrea sa am curajul sa-i cer scuze lui Dumnezeu... ca nu mai sunt minuni, in apropierea mea, nici intalniri ce-ti taie respiratia intre un om& El...

Cand voi avea curajul sa-i cer vreodata scuze... Lui Dumnezeu.... atunci mai sunt șanse de bine, de viitor ... cel putin dinspre mine... spre un altul!!!!

odata, poate voi cere scuze lui Dumnezeu, pentru ca intarzie din cauza mea... Cand se realizeza aceasta realitate, omul, de langa mine... imi va atrage mult mai mult atentia!!!!

Acum, poate acum pot sa-i cer scuze: Doamne, iertare, am timp… astazi vreau sa am timp!!! Ajunge de cate milenii m-aștepți!

la Tine vin...

Am citit de curand un articol, despre rasism, dintr-o carte. Era vorba de Martin Luther King Jr. Intr-o cuvantare de a Domnieli sale (M.L.K), Philip Yancey, autorul cartii Cu sufletul ramas in viata, spunea, fara sa citez exact, ca intr-o ocazie lui Martin Luther King Jr i s-a cerut sa renunte la proteste si sa incurajeze si studentii sa faca acelasi lucru. El raspundea: ,,Bani nu avem, educatia de ......asemenea nu avem, influenta, nici atat, ceea ce avem este trupul nostru, adica pe noi insine, si exact aceasta ne cereti voi sa nu aducem cu noi. "
Cat despre noi, poate ca avem bani, educatie , influenta, dar nu ni se cere sa ducem cu noi in Imparatie decat ceea ce suntem, adica trupul nostru. Exact acesta este singurul ce putem sa il aducem, si tocmai acesta este cel mai greu de asezat in protestul nostru de a ramane inca pe aceste meleaguri patate.
Cand vom veni cu mintea si trupul nostru inaintea Lui, atunci va fi cu adevarat o miscare spre Imparatia Cereasca.
Abia dupa aceasta si banii, si educatia si influenta vor cere tribut de la sine, sa fie asezate pentru intoarcerea in Imparatie.
PS Cand ma refer la Imparatie de fapt ma gandesc la lumea pe care fiecare om in interiorul lui, o defineste ca fiind locul armoniei perfecte, fericirii, iubirii absolute. Noi crestinii definim aceasta spre Paradis, Noul Pamant, pe cat de utopic acum pe atat de real, biblic, dar si practic, o lume ce se va Re/intalni cu umanitatea prin revenirea lui Iisus Christos pe pamant. Trupul Lui, acum in cer e dovada ca putem merge intr-acolo.
Drum bun in 2012.