trecere

Astazi a mai trecut un om. Pe la noi pe Pamant.
a trecut, asa repede ca, nu am reusit sa il observ.
Mainile, pot sa scrie, la mine, despre el.
Ochii pot sa caute, cat inca sta deasupra taranii pentru ultimele clipe, de rece.
As tacea, daca nu m-as gadi, ca eu inca sunt. Eu inca pot sa vorbesc.
Stau oprit printre veacuri. Al meu, si al lui, ce se separa de el printr-un somn.
Cand ma uit la mine, nu pot sa nu ma gandesc cum voi putea fi mantuit, spunea Martin Luther. Cand ma uit la Christos nu pot sa nu ma gandesc, cum se poate sa nu fiu mantuit!

scuze

Odata… poate voi cere scuze lui Dumnezeu, ca nu mai are cuvant... cand este legat de mine...
Poate voi cere scuze lui Dumnezeu ca este doar intr-o carte poate tocita, mai putin prafuita, dar nu are loc in prezentul meu, in astazi si acum...
Odata, as vrea sa am curajul sa-i cer scuze lui Dumnezeu... ca nu mai sunt minuni, in apropierea mea, nici intalniri ce-ti taie respiratia intre un om& El...

Cand voi avea curajul sa-i cer vreodata scuze... Lui Dumnezeu.... atunci mai sunt șanse de bine, de viitor ... cel putin dinspre mine... spre un altul!!!!

odata, poate voi cere scuze lui Dumnezeu, pentru ca intarzie din cauza mea... Cand se realizeza aceasta realitate, omul, de langa mine... imi va atrage mult mai mult atentia!!!!

Acum, poate acum pot sa-i cer scuze: Doamne, iertare, am timp… astazi vreau sa am timp!!! Ajunge de cate milenii m-aștepți!

la Tine vin...

Am citit de curand un articol, despre rasism, dintr-o carte. Era vorba de Martin Luther King Jr. Intr-o cuvantare de a Domnieli sale (M.L.K), Philip Yancey, autorul cartii Cu sufletul ramas in viata, spunea, fara sa citez exact, ca intr-o ocazie lui Martin Luther King Jr i s-a cerut sa renunte la proteste si sa incurajeze si studentii sa faca acelasi lucru. El raspundea: ,,Bani nu avem, educatia de ......asemenea nu avem, influenta, nici atat, ceea ce avem este trupul nostru, adica pe noi insine, si exact aceasta ne cereti voi sa nu aducem cu noi. "
Cat despre noi, poate ca avem bani, educatie , influenta, dar nu ni se cere sa ducem cu noi in Imparatie decat ceea ce suntem, adica trupul nostru. Exact acesta este singurul ce putem sa il aducem, si tocmai acesta este cel mai greu de asezat in protestul nostru de a ramane inca pe aceste meleaguri patate.
Cand vom veni cu mintea si trupul nostru inaintea Lui, atunci va fi cu adevarat o miscare spre Imparatia Cereasca.
Abia dupa aceasta si banii, si educatia si influenta vor cere tribut de la sine, sa fie asezate pentru intoarcerea in Imparatie.
PS Cand ma refer la Imparatie de fapt ma gandesc la lumea pe care fiecare om in interiorul lui, o defineste ca fiind locul armoniei perfecte, fericirii, iubirii absolute. Noi crestinii definim aceasta spre Paradis, Noul Pamant, pe cat de utopic acum pe atat de real, biblic, dar si practic, o lume ce se va Re/intalni cu umanitatea prin revenirea lui Iisus Christos pe pamant. Trupul Lui, acum in cer e dovada ca putem merge intr-acolo.
Drum bun in 2012.