Femeia cu părul zburlit, mi-este soră,
Orfanul mi-e rudă de gradul întai,
Printre ei sunt din zori, pana-n seară.
Am frați și surori peste tot pe pământ,
Și cei ce râd și cei care plâng,
Așa merg în viata, cu mare avânt
...Invațând să ofer orișicând.
Aș vrea sa fie așa și cu sfintii,
Mai mult decat haine, unul de-al lor,
Dar n-au loc intre ei necajitii,
Noi ce n-avem bani nici de doctor.
Bețivii incerc sa-i iubesc ca pe mine
Ma rog pentru cei ce gresesc
Am mâna intinsa pentru cel care vine,
Doar asa inteleg sa iubesc.
Insa viața ajunge la ultima stație
Când zăresc mult doritu-mi hotar,
Să fiu condamnat de toti dintr-odata,
Așezat să mor ca tâlhar?
..........................................................
Sunt din clasa aleasa a societaății
Vin din neam de bogati, de-mparati,
Educati, eruditi, iubitori ai cărții
Dintre ei, multi au fost onorati!
Dar acum sunt săraci, cum toti pot ajunge
Nevoiți să se mute de-acas’
Din greu trudesc pentru bucata de paine,
Ins-ai mei credinciosi au ramas.
N-am titluri cum toti astăzi au și se-aștepată
Insa Tatal mi-e Intelepciune
Invăț nesatul de la oameni, natură,
Doar așa mereu, am ce spune!!!
Sunt mâini și urechi pentru toti de pe- aici,
Sunt numit de toti Invățat
Ii slujesc pe toti, fară s-aleg,
Insa multi imi spun ca am drac.
N-am păcat, cum multi mă acuză ca sunt
Pot sa iert, pe toți care vin
Lumea mea-i stralucire, cu ingeri, și zbor
Uimitoare prezență-n divin.
................................................................
Doua lumi, ce-au pornit de mult de la una,
Un hotar, ce L-au vrut rastignit!
Cum sa-încapă așa împreuna?...
Eu ce sunt, am fost, și-am iubit!!
Onești, vineri, noiembrie 23, 2012
Onești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu