Puteam sa traiesc cu tine mai de demult!
Puteam sa stiu iubirea mai intens!
Incantarea de mult nu ar mai fi fost o noutate absoluta si o emotie de deplin.
Erai acolo.
Poate nu auzisem, poate nu eram dispus in nevoie sa te aud.
In ambele situatii sunt tot eu. Si cu tine si fara.
Dar fara, sunt mult mai sarac. Sarac de mine insumi, asezat in imaginea unei fiinte create deplin!
Stateai acolo, de milenii cu ochii inlacrimati de nevoia mea.
M-ai cucerit!
Regretul se sfarma in traire in cantul unui colindat cu inceput de nemurire!
Onesti, decembrie 20, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu