Sunt cu sufletul adunat de orele ce au trecut parca fara sa le traiesc.
E adevarat au fost locuri, au fost oameni, au fost cuvinte rostite.
Dar imi erau departe, si straine. Nu de ger, nici de satul. Ci parca era o alta lume.
O lume in care eram dar nu traiam. Totul parea o bataie in aripa prabusirii.
Parea sa fie un zbor dar, de fapt parca era un inghet al realitatii.
Privesc, aud, si totusi inima mea bate mecanic. Sa fie o instrainare, o cautare de fiinte, nu doar de oameni obisnuiti, doar cu spectacol, si cu interes. E rece si frig, si lacrima inghetata deplange asteptarea!
Mi-e dor sa respir aerul cald al lumii ce creaza emotii, intelegere in gand ca si comunicare. Impreuna, modelat in cuvinte de tainic iubit dinspre un apus spre rasarit!
Mi-e dor... de zbor cu bataie de aripa, si incantare.
Ma trezesc. Clipele curg.
E mai mult, e resucitare in viata deplina. Vantul imi strabate obajii incaruntiti de asteptare.
Stiam ca va veni! Stiam va vii! Esti din nou... cu mine spre ei, spre celalalt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu