Clipele se masoara in culoarea efemerului.
Strangem ori risipim.
Viata pe care o uram la sfarsit de an... cu angajament si surprinzator de simplu, e mai mult de cat putem intelege vreodata!
Sunam, scriem, si incercam sa asezam o urare. Frumosul inimii in dorinte. Uimitor de mult pentru societatea noastra.
Sunt induiosat de sensul pe care l cautam.
Dragul meu om.
Au trecut ani. Sute si mii de ani!
Viata isi pierde sensul pe masura ce inaintezi in ani.
Totul isi arata gustul adevarat in timp.
Dezamagim sau suntem dezamagiti.
Dar frumosul vietii noastre straluceste de departe prin nemurirea visata.
Omul ce moare pentru ca noi sa traim, e Dumnezeul ce ne asteapta de veacuri, spre veacuri!
Meditez la ceea ce afisam ca definitie a bucuriei, a obiceiurilor si a sfarsitului de an. Ma intristez cand inteleg ca bucuria noastra e ieftina si superficiala. Mult prea simplista, si limitata la gust si imagine sau sunet!
Suntem fiinte mai complexe, cu nevoi mai adanci.
Tocmai de aceea viata capata sens in Iisus Christos si darul pe care-l ofera an de an!
Nu e urarea noastra, e a Lui.
Cat de mult inseamna clipa traita in imitatia divinului, a sacrificiului, a impartasirii vietii tale spre celalalt. Nu e ciudat, nu e imposibil, e viata care ne-a dat-o, viata din belsug.
Gustam saraci aceste realitati. Le imitam infim de rar.
Si totusi existam pentru ca El a existat pentru noi, deplin, irepetabil.
Cand uram ani, inca o data, uram nu o perpetuare a umanului egoist, saracit de valente finite.
Uram La vesnici ani, nu doar ca lungime, ci si ca valoare si intensitate.
Te iubesc mult Dumnezeul meu!
Cum as fi putut fi spre inceput fara prezenta vietii Tale, atunci, acum, spre maine!
Cu mult drag, si umil iti multumesc!
Implineasca-se urarea ta!
Onesti, joi, decembrie 31, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu