Zambetul de copil strabate timpul definit de atatea ori sub ochii nostri! Si totusi e mai mult de atat. Anii din trecut au creat imaginea feerica de sfarsit de an, program si cantec de ziua Nasterii Lui, mai mult sau mai putin reala, istoric - mai mult sau mai putin sarbatorita.
E acolo, ceva din trecut, din bucurii, din evenimente, ne aseaza intr-un sfarsit de an, inca in nuante atragatoare.
Si totusi e un acasa pe care nu-l avem.
Inca suntem instrainati.
Idealurile au creat intr-un fel destul de adanc istoria. fie ca e a unei persoane sau a unei tari, civilizatii, sau chiar continent.
Idealul inseamna un sfarsit, necesar, inteles, acceptat, jertfit chiar, si un inceput. Visul ce devine realitate, ce se naste din idei spre lumea reala.
Suntem cu un an mai aproape de Lumea Lui, pe care a promis-o cel ce spunem ca s-a nascut.
Ingenunghem pentru idealul ce se naste intai in noi, si va veni timpul cand se va materializa.
Parusia, sau Intoarcerea. Inca e vis, spre implinire, intr-o realitate fascinanta, numita traire cu El! Ideal ce imi modifica fiecare "acum", clipa spre zi, un astazi spre ani, spre vesnicie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu