Falsul vietii inseala oamenii in cautarea lor. Pierd valoarea ei, cantarind prea usor lucruri ce doar iti distrag atentia si iti lasa sufletul de om mult mai sarac.
Sunt acoperit cu un trist demers de clipe ce nu se mai opresc, ce ma aseaza cu nesat spre cantecul absolutului, spre dorinta de a trai intens pentru idealuri vesnice.
Ramai pierdut cantec efemer, limita ti-e oferta si descoperire. Esti ca o noapte rece, ce isi aseaza inghetul in rasaritul incantator ce e pe cale sa opreasca sufletul inghetat dar totusi pregatit sa stranga in mana fragila, ghiocelul in verde si alb aplecat sub licoarea de soare si cald a pamantului imprimavarat.
Nesatul vietii canta fragil spre vesnicia pierduta, spre cantecul nemurii lasat de Creator in inima trairii noastre pamantene.
Ca o oaza in desert vine Cuvantul, si Persoana. Ca o bogatie de culori pe inaltimea muntelui ce isi aseaza privelistea, ca un artist ce isi prezinta opera maiastra, asa este creionata frumusetea vietii traita dincolo de ce ai; triata din ce ai fost, in ce esti, si spre ce devii. Viata te transforma in om, sau mai putin. In om ca imitatie edenica de caracter si simplitate a perfectiunii prin iertare si neprihanire.
Onesti,
luni, februarie 08, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu