Omul este ceea ce traieste, ceea ce alege, ceea ce devine. O nunata din toate acestea se vede in ceea ce spune, in cuvinte asezate ca parte reprezentativa din ce este el. Dar aisbergul este de fapt nevazut. Gandurile lui, inteligenta, fiinta ce are la baza cuvantul, superioara oricarei fiinte pamantene, ramane umila in observare exterioara, sau prezentare.
Gandul si gandirea definesc oamenii.
Pacat ca definitiile se intrec pentru noile generatii. Se intrec in a acoperi, a subclasa tocmai ce ne defineste.
Hainele, lucrurile, zgomotul sunt de departe observate, insumate, apreciate.
Cati oameni ar mai defini astazi fiinta prin cuvantul literatura, citit, meditatie?!
Chiar si gandirea, si inteligenta nu infrumuseteaza pe deplin omul. Dragostea dezvolta sacrificiul si omul devine uman in definitie, mult dincolo de rationamente. De aceea dragostea exprima inteligent cine este omul, ce iti este prezentat! Nu ma refer aici la inovatia vulgaritatii, ce nu este o inovatie ci doar o saracire a gandirii, nu ma refer aici nici la imaginea uratului prin incapacitatea de a te defini ca gen, si de a te maturiza.
Ci la omul asezat pe o proiectie definita a eticii si a moralitatii, frumos in intelegerea adanca a ceea ce este, atunci cand exprima cuvinte, cand imbratiseaza chipul si asemanarea Creatorului.
Omul este definit complet doar de elementele constitutive ca gandirea, iubirea, moralitatea.
Pana acolo, fie este in proces de maturizare, fie ramane nedefinit!
Onesti, iunie 01, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu