Lacrima!

Lacrimã

Am plâns!
Povara inimii rãnite-n început ori miez de noapte...
Cântecul nemuririi, râmane de trait!
Acum abia strãpung doar soapte,
Sunt prea sãtul,
Si trupul mi-este greu înmãrmurit!

Tot plâng!
Privirea ta, a lor...
Un ne-nteles adanc, si de copil,
Adunã suferinta peste zile si chemãri,
Sunt nesãtul de clipe si visãri...
Pânã ce inima rãnit-a fost!
Si prãbusit, însingurat, flãmând...j
Astept!
Sunt lacrimi, printre picurii de ger,
Amestecate-n ingeri si cu aripile lor.
Par înghetate in clipocit si dor!
...A amutit vazduhul întelept!

E rece!
O lacrimã mai cade ne-ntrerupt,
De sânge!
E chiar la margine de veacuri, si de drum...
O cruce! Ori e totul... ori e fum!

E rece si astept!
Iar plâng...
Sunt iar cuprins, cu pasul drept,
Imbrãtisat in moartea Lui!
Trãiesc...
Sau mor!
Cãci vreau mai mult sa-L înteleg,
Si... sã-i rãspund la:
Te iubesc!

Cornel & Gabriela Nechita !
No more words
Marti, ianuarie 17, 2017- Onesti