Dear Calyster... iti spun cu tâlc o poveste! Povestea celor patru brazi. Scurt!
Astazi se implinesc zile de cand larimile au fost asezate în pamant, cu iubirea, rupand inimile spre zdrobire si prabusire.
Dar astazi am vazut copacii verzi, vesnic. O renastere ce incepe intr o zi!
Imi raman clipe de voi, numarate spre traire.
Verdele viu ramane pentru noi, sa ne aminteasca de voi.
Cu greu pasii nostri vor sa inainteze in fiecare aspect al trairii.
Sadim radacinile si in acelasi timp inaltam privirea si trunchiul spre cer!
Intre o zi fara de apus spre un 'Forever and a day!'
Miercuri, aprilie 27, 2017
23:53
joi, 27 aprilie 2017
luni, 17 aprilie 2017
Astazi am mai apus încã o datã.
Nu stiu de ce exista realitati greu de acceptat, sau greu de uitat.
Unele 'tresariri' ale vietii creaza 'unde' sau 'reverberatii' spre infinit.
Viata te poate invata cauza-efect ca lege, ca asteptare, ca posibilitate, dar tot te si 'surprinde', aduncand 'tresarire'!
Luni, aprilie 17, 2017
Onesti 22:25
No more words
Zi fara apus
Nu stiu de ce exista realitati greu de acceptat, sau greu de uitat.
Unele 'tresariri' ale vietii creaza 'unde' sau 'reverberatii' spre infinit.
Viata te poate invata cauza-efect ca lege, ca asteptare, ca posibilitate, dar tot te si 'surprinde', aduncand 'tresarire'!
Luni, aprilie 17, 2017
Onesti 22:25
No more words
Zi fara apus
luni, 10 aprilie 2017
nu mai sunt
Esti chemat sa traiesti viata la fel de intens, fie ca timpul e mai mult, sau mult prea putin.
Timpul te impinge sa traiesti chiar si atunci cand crezi ca nu mai poti inainta.
Infumurarea sensului, pentru lumea aceasta este absurda, ca si casa din aburi de fum.
Am fost creati sa fim mari, spun unii, sa fim cineva...
Viata aceasta nu poarta decat umbre si tenebre.
Imparatia mea nu e din lumea aceasta! Spunea El, Unicul ce avea viata in El Insusi.
Viziunea noasta aici este una neglorioasa. Pierdem.
Dar atunci cand suntem slabi, suntem tari, umilinta vine intai si apoi inaltarea. Tot se mizeaza pe alte slogane atat de usor de inteles in imitarea efortului, de a deveni cineva cu viata ta. "Tu poti face, poti deveni... e luciferic, chiar si in materia spiritualitatii plasmuite, sau a motivationalului inselator.
Realitatea este ca viata noastra nu are nici un sens, e durere, imbatranire, umilinta, ca vrem sau nu vrem sa recunoastem.
Ce schimba paradigma considerabil este vesnicia prin clipa de acum.
O speranta si o asteptare spre vesnicie poate schimba real prezentul. Dar de altfel, tu nu esti mare. Esti la fel de dependent de viata., ca in ziua in care te nasteai si doreau plamanii aer, cu orice pret. 'Eu sunt' spune doar El. Eu nu sunt.
Realitatea ta fara El este ca nu esti. Nu poti fi. Ne poti/ nu vei ramane.
Si aceasta realitate lasa lacrima sa se intoarca in tarana.
Niciodata n-ai fost creat sa fii cu viata in tine insuti. E limita de a fi creatie. Dar a avea viata, chiar si
prin dependenta totala de el, inteleg aici, ca e ceva extrem de important si maret. A trai.
Aici sunt doar ca sa primesc invesnicirea Lui. Asa am fost cu intotdeauna, cu dependenta de invesnicire.
Cu umilinta, si mic, recunosc... depind de viata, singurul ce se numeste Viata.
Multumesc si facem cunostiinta!
Traiesc! Dureros uneori dar cu vise si sperante din azi spre un maine de inviere si vesnicie!
Luni, aprilie 10, 2017
Onesti
21:39
Timpul te impinge sa traiesti chiar si atunci cand crezi ca nu mai poti inainta.
Infumurarea sensului, pentru lumea aceasta este absurda, ca si casa din aburi de fum.
Am fost creati sa fim mari, spun unii, sa fim cineva...
Viata aceasta nu poarta decat umbre si tenebre.
Imparatia mea nu e din lumea aceasta! Spunea El, Unicul ce avea viata in El Insusi.
Viziunea noasta aici este una neglorioasa. Pierdem.
Dar atunci cand suntem slabi, suntem tari, umilinta vine intai si apoi inaltarea. Tot se mizeaza pe alte slogane atat de usor de inteles in imitarea efortului, de a deveni cineva cu viata ta. "Tu poti face, poti deveni... e luciferic, chiar si in materia spiritualitatii plasmuite, sau a motivationalului inselator.
Realitatea este ca viata noastra nu are nici un sens, e durere, imbatranire, umilinta, ca vrem sau nu vrem sa recunoastem.
Ce schimba paradigma considerabil este vesnicia prin clipa de acum.
O speranta si o asteptare spre vesnicie poate schimba real prezentul. Dar de altfel, tu nu esti mare. Esti la fel de dependent de viata., ca in ziua in care te nasteai si doreau plamanii aer, cu orice pret. 'Eu sunt' spune doar El. Eu nu sunt.
Realitatea ta fara El este ca nu esti. Nu poti fi. Ne poti/ nu vei ramane.
Si aceasta realitate lasa lacrima sa se intoarca in tarana.
Niciodata n-ai fost creat sa fii cu viata in tine insuti. E limita de a fi creatie. Dar a avea viata, chiar si
prin dependenta totala de el, inteleg aici, ca e ceva extrem de important si maret. A trai.
Aici sunt doar ca sa primesc invesnicirea Lui. Asa am fost cu intotdeauna, cu dependenta de invesnicire.
Cu umilinta, si mic, recunosc... depind de viata, singurul ce se numeste Viata.
Multumesc si facem cunostiinta!
Traiesc! Dureros uneori dar cu vise si sperante din azi spre un maine de inviere si vesnicie!
Luni, aprilie 10, 2017
Onesti
21:39
luni, 3 aprilie 2017
Repetare
Calator!
Cerul este acelasi, cu mici modificari de stele si orizont!
Adunam anii!
Sa ne convingem ca visele noastre sunt dincolo de orizont.
Raman mut.
Mereu in acelasi loc. Ca o poposire de loc si de drag!
Dar mai ales de dor si cautare!
Am retrait timpuriu si inlacrimat sfarsitul unui maine.
No more words
Zi fara apus
Luni, aprilie 03, 2017 Onesti
21:40
Cerul este acelasi, cu mici modificari de stele si orizont!
Adunam anii!
Sa ne convingem ca visele noastre sunt dincolo de orizont.
Raman mut.
Mereu in acelasi loc. Ca o poposire de loc si de drag!
Dar mai ales de dor si cautare!
Am retrait timpuriu si inlacrimat sfarsitul unui maine.
No more words
Zi fara apus
Luni, aprilie 03, 2017 Onesti
21:40
Abonați-vă la:
Postări (Atom)