Se aseaza picurii noptii.
Adanc. E drept sa spunem ca nu ne am obisnuit!
Sunetele sunt mai intense, bataile inimii mai clare si stiute.
Viata zvacneste spre propria murire, zi de zi, ca o alergare de neoprit.
Mai sunt. E drept intr un nabir, adanc de noapte, ca un vis, asa se poarta aripile realitatii.
Uneori e intensa absenta, foarte intensa. De multe ori insa e un suav moment in asteptare.
Sa vin ziua in care iubirea imbratiseaza, poarta cuvinte, si mangaiere.
Suntem pierduti printre zile lasate in urma, numite simplu amintiri. Amintiri ce cu drag iti aseaza prezenta.
Prieten drag, ingenunchez la jumatate de an, mai constient de lacrima asezata spre rostogolire pana la pragul vesniciei, cand noaptea rece va fi cufundata intr o zi fara apus.
luni, iulie 17, 2017
22:00
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu