Unde...?

E noapte.
Se dezmorteste umbra si negura veacurilor.
Cum poate umanitatea sa se nasca odata cu fiecare persoana. Sa fie un nou, de fiecare data! Traire, si un univers nou nascut!
Esti! Mai mult decat atat, anul te-a materializat in fiinta si personalitate.
Incepi sa zbori. E desavarsire in chipul si ochii tai copila draga, nespus de draga!
Sunetul inca e necunoastere... pasul inca e in asteptare!
Unde vei fi maine?

Special thursday, september 21, 2017
22:18
More then eternety!
Onesti

Thoughts

"Interactiunile umane dezvaluie caracterele lor. Dar lasa si posibilitatea slefuirii."
"Am întors spatele împotriva voastra tăcând si iubindu-vă!"
"Fosnetul neauzit al umanitatii zace nedescoperit de majoritatea oamenilor."
"Dumnezeu poate fi grandios in inima naturii la fel cum poate lipsi total din admiratia naturii ca arta, saracită de Persoana si Personalitatea Lui!"
"Singura justificare a prezentei voastre langa mine, este o relitate pe care voi o exprimati diferit, dar pe care eu o traiesc, neînteles."
"Am ales sa fiu surd la sunetul clipocirii de cântec cu nuante, realitati si pasiuni tranzitorii. Ajunge un muritor!"
"Pământul acesta a început să mă obosească!"

La provocarea: 'Daca ar fi sa ti spui ultima ta dorinta?' ai raspuns:
C: As vrea sa fiu atat de aproape de Dumnezeu, incat sa vad din slava Lui, ca Moise, sau ca un inger.
R: Sa fiu inmormantat de Dumnezeu!
B: Sa vorbesc cu cei pe care i-am agresat. Simt responsabilitatea sociala!
M: Sa nu mai vad suferinta!
E: Cum ar arata viata condusa de Dumnezeu!?
C: astept inca raspunsul :) ... (fie pentru prima data, fie pentru reamintire)


Jurnal 2: August 24-28, 2016 Poiana Pelegii - Retezat

Asteptare

Ne am asezat la masa casei voastre,
E locul timpului din ieri,
Si e un val de dor din mâine...

Cu suflet în amurg de vesnicie
Cuvintele nu s-au mai strâns sirag
Doar am privit, condusi de nostalgie
Lãsându-ne în zbor si pribegie
Cum timpul iarãsi se aseazã-n prag...

Sunt pasi prin fosnetul necunoscut,
Cu tresãriri de vis, din cântece uitate,
Noi va privim; e iarãsi început,
Dar mâinile si vietile vã sunt înmãnunchiate!

Si timpul ne aseaza iar si iar,
În pragul revederii, în amurg
Spre-un neapus visat,
Vã plãsmuim ca-n sevalet ca dar,
Al asteptãrii vietilor ce curg!

Duminicã, septembrie 03, Zaragoza

Pentru Gabriela, Cristian si Blanca