Ne am asezat la masa casei voastre,
E locul timpului din ieri,
Si e un val de dor din mâine...
Cu suflet în amurg de vesnicie
Cuvintele nu s-au mai strâns sirag
Doar am privit, condusi de nostalgie
Lãsându-ne în zbor si pribegie
Cum timpul iarãsi se aseazã-n prag...
Sunt pasi prin fosnetul necunoscut,
Cu tresãriri de vis, din cântece uitate,
Noi va privim; e iarãsi început,
Dar mâinile si vietile vã sunt înmãnunchiate!
Si timpul ne aseaza iar si iar,
În pragul revederii, în amurg
Spre-un neapus visat,
Vã plãsmuim ca-n sevalet ca dar,
Al asteptãrii vietilor ce curg!
Duminicã, septembrie 03, Zaragoza
Pentru Gabriela, Cristian si Blanca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu