Strabat viata. Ca o calatorie, cu inceput, neprevazut, cu elemente de vis si implinire, cu regret, cu descoperire.
Ce sunt? Cine esti? Ce inseamna a fi?!
In tacere ma uit la miracolul de a fi! Atat de mult... si apoi ramanand atat de putin.
Suntem ‘celule’ ce se pot dezvolta dinspre sine.
Greutatea lumii ma copleseste. Greutatea raspunderii dinspre personal spre un celalalt.
Atat de multe aspecte implica ‘sinele.’ Atat de complex este ‘nivelul personal.’ Cum esti dezvoltat pentru a fi, plus bagaje genetice, apoi maturizare, ‘definire’ a celui ce devii, prin interactiuni in afara ‘celulei’ familiei... e atat de delicata o fiinta. Si atat de misterioasa in frumos si descoperire. E ca un joc, in care rezonanta defineste umanul.
Si daca la nivel personal fiecare zi e unica, indivizibila... la nivel global, o zi a lumii e absolut magnifica. Daca in schimb existenta ca factor de devoltare coboara in ce priveste ‘normalitatea’, atunci de la om spre finit sau infinit, din ce devine si spre sine si spre celalat... tabloul devine intunecat. Cu posibilitatea de luminare... sau de noapte, de tacere!
O singura variabila modificata, modifica structural maturitatea si definitia lui, a omului, dar cu certitudine si a lumii inconjuratoare.
Si e doar o zi. O clipa schimba decisiv. Cu atat mai mult anotimpul sau anotimpurile. Radical.
Atunci sunt. Mai mult. Vesnicie te astept!
Luni, noiembrie 20, 2017
Zi fara apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu