Te asez aici.
Inchei.
Ce pot sa ti spun Calyster.
A fost cel mai dureros an, din cate am avut.
Trait la o dimensiune de nou, ca suferinta, de nestavilit, precum si de nebanuit.
Nu ma mai stiu.
Nici pe tine.
Ce exista, plecand de la premiza de traire, fie in orice om, apoi la nivelul tangibil realitatii si existentei, ma copleseste.
E drept, ca am inteles si dimensiuni nebanuite de traire a bucuriei.
Frumos, admirabil, elegant, divin se aseaza dimensiunea de traire a fiecarei zile.
Viata e ca un trandafir. Intensa. In aceiasi realitate, trunchi, fiind asezat si frumosul, si spinii.
De aceea anul acesta am vazut pierderea unei vieti, dragi, dar si formularea spre traire si formare a uneia cu totul si cu totul unice. Si nu doar a uneia.
Te las. Te asez aici.
Deschid unul nou, 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu