Exista un moment când timpul inceteaza sa existe.
E momentul cand anii se opresc. Oricat de mult ar trece.
Intr un anumit sens ramai. Neschimbat ca amintire.
Totul se realizeaza pana la momentul opririi tale. Ce am construit pana atunci e tot ce esti. Nu mai putem adauga nici o amintire, nici o trasatura, nici un mod de raportare la o situatie viitoare, decat ca probabilitate, ca posibilitate in asteptarile construite.
Intr un fel este trist, sa avem sansa sa aducem zilnic in noi lucruri care cu ani in urma nu am fi banuit ca le putem face.
Oprirea din acest punct este uimitoare.
Dar nu e totul. Cel ce devine in viata intr un fel, e ca alegere, ca dorinta de a perpetua modul acesta de a fi. Ireversibil.
Sau timpul iti da sansa sa faci schimbari, cresteri, care sa transforme un om pe structuri cu totul noi si luminoase.
Asa ca atunci cand vorbim de oprirea mentionata anterior, oprirea reprezinta ireversibilul. Ce ai ales sa fii ai ales pentru vesnicie. Ai ales sa perpetuezi un om, trasaturi, atitudini, care vor sta fata in fata cu eternitatea.
Si atunci vesnicia le va da sansa trairii din nou, de data aceasta in dezvoltare fara limita.
No more words, just more tears, eleven.
Today, tuesday, December 18th, 2017
Onesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu