Mama!

Mama

De cate ori la pieptul tau mereu,

Ne-ai leganat cu dragoste si dor.

De cate ori piciorul tau pe drumul lung si greu,

N-a obosit, purtandu-ne prin toate, calator.

Perdeaua ta de stele s-a risipit in zori,

Cand alinai si febrã si durere.

De cate ori in nopti, tablouri in culori

Ne zugraveai prin clipe lungi si grele.

Un univers de zambet si de voie buna,

Un infinit de oferit, in cantec ori rabdare,

Ramane plamadit cu mainile-ti sub luna

Cand ne purtai prezent spre viitor carare.

Si vesnicia tu ai semanat-o ‘n pieptul nostru

Cand povesteai cu-atâta drag din Sfanta Carte.

Si in trairea-ti sacrificiu, imitare,

Ni L-ai iubit pe Dumnezeu din ganduri si din fapte.

Ne-ai dat sa tinem prima lingurita,

Ne-ai rasturnat in ochisori o dragoste divina

Pantalonasi, ori tremurand rochita,

Ne ai invatat spre oameni zborul fara vinã.

Belsugul l-ai cladit prezenta-ti nelipsita,

Frumosul tot un dar, din vie amintire.

Cuvantul tau ca un parfum de binecuvantare nerostita,

O sarbatoare ce renaste generatie iubire.

Si tot ce devenim ca-i ieri, ori azi sau maine

E rodul tau, si al tatei, de prin nori si soare.

Ingenunchem uimiti ca am gustat din taine,

Un dar de necuprins, din Paradis visare.

Acum te strang la piept, ramai aevea langa mine

As vrea s-auzi din fericire,  valuri din ocean.

Sa-ti vezi o multumire ca rasplatã, a primire,

Sã fim spre vesnicii, din clipe, zile, an spre an.

8 iunie, 2018

Onesti