Nu stiu de ce avem fragilitatea timpului si locului.
Din secundele trecute, cate una sfideaza pragul uitarii. La fel si cu locuri ce se aseaza in inima pentru vesnicie. Dar atât de puțin... atât de puțin!
Te uit? Pamant?!
Te uit ființă?
Mă uit chiar si pe mine?
Se pare ca rămânem mult mai puțin decât am crezut vreodată.
Dar daca aș gândi altfel:
“Te iubesc mai mult decat pe mine insumi.”
Beasov, septembrie 15, 2018
15.36
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu