Un ultim gand,
imi dezgoleste fiinta mea.
...ma prezinta asa cum cuvintele incearca.
Si acest ultim gand va ramane, in ultimul minut al existentei in acel an.
Irepetabila realitate. Si foarte mare responsabilitatea.
Sa asezi o ultima cugetare. Apoi anul se incheie, si nu mai poti aseza nimici. Nimic, nici un comentariu, nici o precizare in plus.
Ramai asa. Raman asa.
E ca si cum te-ar cimenta cineva. CU sau fara viata existi ca o ultima imagine a viului sau ca o transmitere a ta vechi in repetare.
As dori sa raman o ultima clipa, sa gandesc si sa rasara vesnicia peste ultima piesa de exprimare in necuprinsul unui maine atat de misterios si atat de indepartat.
Sa fie o imbratisare a aripilor unui inger.
today, December 31, 2018
23:58
onesti
luni, 31 decembrie 2018
An Nou
Sunt anii de neînlocuit?
Rãmâne sã descoperim în fiecare trecere spre un altul.
Unii ani am dori sã nu mai fie trãiti, sau reamintiti, altii am dori sa nu se termine.
Altii pur si simplu am dori sa-i asezam sa se odihneasca.
E ceva special in nuanta Anului Nou. Putem sa-l facem sa fie nou.
Sa lasam lucruri vechi sa nu mai umbreasca, sa nu mai cladeasca peste nou.
Semantica ma determina sa ma gandesc daca pot fi nou spre fiecare nou an.
E un fel de themare neintrerupta pentru a construi nou totul.
Poate de aceea dorim si visam lucruri.
Renasc si se aseaza in acelasi timp nuante de traire.
Si totusi parca fiecare an e in faza de gestatie la noi.
Asteapta sa fie trait.
Nu poti sa l traiesti inaintea altuia de dupa el. De exemplu sa traim acum 2020.
Si in acelasi timp anul precedent construieste in urmatorul.
E o unicitate de bucurie si de tristete Anul nou.
Tristete ca pierdem, dar bucurie ca se modeleaza altceva.
Anii incaruntesc? Daca da... e trist.
In vesnicie nu vor mai fi ani.
Pur si simplu o vom trai. Ca un intreg fara nuante, si totusi noua in fiecare celula si fiecare secunda.
monday, December 31, 2018
14:32
Onesti
Rãmâne sã descoperim în fiecare trecere spre un altul.
Unii ani am dori sã nu mai fie trãiti, sau reamintiti, altii am dori sa nu se termine.
Altii pur si simplu am dori sa-i asezam sa se odihneasca.
E ceva special in nuanta Anului Nou. Putem sa-l facem sa fie nou.
Sa lasam lucruri vechi sa nu mai umbreasca, sa nu mai cladeasca peste nou.
Semantica ma determina sa ma gandesc daca pot fi nou spre fiecare nou an.
E un fel de themare neintrerupta pentru a construi nou totul.
Poate de aceea dorim si visam lucruri.
Renasc si se aseaza in acelasi timp nuante de traire.
Si totusi parca fiecare an e in faza de gestatie la noi.
Asteapta sa fie trait.
Nu poti sa l traiesti inaintea altuia de dupa el. De exemplu sa traim acum 2020.
Si in acelasi timp anul precedent construieste in urmatorul.
E o unicitate de bucurie si de tristete Anul nou.
Tristete ca pierdem, dar bucurie ca se modeleaza altceva.
Anii incaruntesc? Daca da... e trist.
In vesnicie nu vor mai fi ani.
Pur si simplu o vom trai. Ca un intreg fara nuante, si totusi noua in fiecare celula si fiecare secunda.
monday, December 31, 2018
14:32
Onesti
sâmbătă, 29 decembrie 2018
Altar
E atat de straina citirea unor actiuni din trecut, intreprinse de oameni, in veacuri apuse de mult.
Constructia de altare.
Si totusi nu ar trebui sa fie asa.
Facem si noi astazi altare.
Acolo unde zabovim dincolo de perceptie rationala si dincolo de finit.
Facem altar in Mall uri, mai mult decat in biblioteci; urii mai mult decat iubirii.
Zgomotului mai mult decat linistii, sau melodiei, privitului mai mult decat meditatiei.
Achizitiei mai mult decat productiei.
Today, december 30, 2018
8:52
One home again
între
Eugen Ionesco spunea ca primele secunde ale trezirii din somn, creierul nu face nici o distinctie intre vis si realitate. E o dimensiune pe cat de reala, pe atat de fascinanta si sublima.
Exista realitati ce mult timp creaza impresia de vis, prin trairea lor.
De asemenea sunt vise ce nu poti sa le accepti ca realitate, ai dori sa evadezi cat mai repede din gandurile acelea.
Si sunt si vise din care nu ai dori sa te mai trezesti. Niciodata.
Traim intre coordonatele perceptibile sau inperceptibile dintre realitate si vis.
Today, sunday, december 30, 2018
8:21
One home again
Exista realitati ce mult timp creaza impresia de vis, prin trairea lor.
De asemenea sunt vise ce nu poti sa le accepti ca realitate, ai dori sa evadezi cat mai repede din gandurile acelea.
Si sunt si vise din care nu ai dori sa te mai trezesti. Niciodata.
Traim intre coordonatele perceptibile sau inperceptibile dintre realitate si vis.
Today, sunday, december 30, 2018
8:21
One home again
constructie
Cineva spunea odata despre tatal lui ca s-a hotarat sa nu se mai miste prea mult, pentru a conserva energia, pentru a trai mai mult.
E si aceasta o forma de a trai.
Totusi e drept ca atunci cand te uiti la un altul, pentru cateva secunde incetezi sa existi.
Dar atunci cand vrei sa stai cu un altul, sa-i stii trairile, bucuriile, durerile, poverile, atunci dorinta de a le purta devine naturala.
Si atunci viata ta, nevoile tale, nu vor mai prima.
E drept, poate inseamna intr-un fel pierderea energiilor, dar trairea aceasta naste implinire si fericire.
Vei avea de ales intotdeauna in a construi in altul, sau in a te construi.
Si totusi intr-una din aceste tairi se naste si explodeaza dragostea.
Today, sunday december 31, 2018
8:09
One home again
E si aceasta o forma de a trai.
Totusi e drept ca atunci cand te uiti la un altul, pentru cateva secunde incetezi sa existi.
Dar atunci cand vrei sa stai cu un altul, sa-i stii trairile, bucuriile, durerile, poverile, atunci dorinta de a le purta devine naturala.
Si atunci viata ta, nevoile tale, nu vor mai prima.
E drept, poate inseamna intr-un fel pierderea energiilor, dar trairea aceasta naste implinire si fericire.
Vei avea de ales intotdeauna in a construi in altul, sau in a te construi.
Si totusi intr-una din aceste tairi se naste si explodeaza dragostea.
Today, sunday december 31, 2018
8:09
One home again
Nuanțe...
Cat de mult s-a sters perceptia realitatii, în lumina timpului atât de limitat!
Dacă am ști cât de finiți suntem, am cântări diferit alegerile, investitiile din noi, spre orice alta realitate. Într-un fel totul ne consuma existența.
Valoarea omului, spunea GL, este dată de capacitatea de a exprima, și de iradiere.
Cu cât transmiți mai clar, si deplin lecțiile vieții, si cu cât granita de timp si spatiu in influenta se sparge in eterul atractiei pentru cine esti, cu atât ai trait mai intens, mai valoros.
Și totuși ceva mai mult din noi iradiaza absolut, de neoprit spre ceilalti.
Dimensiunea divina din caracter, inima, si in final materializata.
Today, saturday, december 29, 2018
23:20
One home again
Dacă am ști cât de finiți suntem, am cântări diferit alegerile, investitiile din noi, spre orice alta realitate. Într-un fel totul ne consuma existența.
Valoarea omului, spunea GL, este dată de capacitatea de a exprima, și de iradiere.
Cu cât transmiți mai clar, si deplin lecțiile vieții, si cu cât granita de timp si spatiu in influenta se sparge in eterul atractiei pentru cine esti, cu atât ai trait mai intens, mai valoros.
Și totuși ceva mai mult din noi iradiaza absolut, de neoprit spre ceilalti.
Dimensiunea divina din caracter, inima, si in final materializata.
Today, saturday, december 29, 2018
23:20
One home again
vineri, 28 decembrie 2018
amurg
E amurg de zile...
S-a adunat timpul.
Fiecare an isi strânge clipele.
Cele mai multe s-au risipit. Ne mai aducem aminte, doar fragmentar, o realitate ce a fost cursiva, si zilnica.
Poate din buchetul de bucurii rasar dorinte de mai departe.
Din instrainare naste refugiu si uneori si speranta.
Din aripile frante naste izolarea, dezamãgirea, si tot odata asteptarea.
E amurg cu prospetime, cu saltul spre snopi de clipe incrustate pentru totdeauna in trairea unei realitati mult dincolo de previziuni, sau asteptari, sau chiar planuri.
Pretuirea si caldul interactiunilor renaste odata cu apusul unui om ce se trece, sau se vrea a ramane.
E amurg cu perpetuare, sau amurg cu strapungerea sinelui dintr-o inima iubita, deplin, cu miros de inflorire, ca inceput de invesnicire.
Si odata va fi si nefragmentata, trairea.
today, Friday, December 28, 2018
21:46
Onesti
S-a adunat timpul.
Fiecare an isi strânge clipele.
Cele mai multe s-au risipit. Ne mai aducem aminte, doar fragmentar, o realitate ce a fost cursiva, si zilnica.
Poate din buchetul de bucurii rasar dorinte de mai departe.
Din instrainare naste refugiu si uneori si speranta.
Din aripile frante naste izolarea, dezamãgirea, si tot odata asteptarea.
E amurg cu prospetime, cu saltul spre snopi de clipe incrustate pentru totdeauna in trairea unei realitati mult dincolo de previziuni, sau asteptari, sau chiar planuri.
Pretuirea si caldul interactiunilor renaste odata cu apusul unui om ce se trece, sau se vrea a ramane.
E amurg cu perpetuare, sau amurg cu strapungerea sinelui dintr-o inima iubita, deplin, cu miros de inflorire, ca inceput de invesnicire.
Si odata va fi si nefragmentata, trairea.
today, Friday, December 28, 2018
21:46
Onesti
miercuri, 26 decembrie 2018
Prima
O fiinta draga mie a scris prima fraza in universul meu.
efh1qwert689pr3ew1@s3€332df*h()’” %-+*=#s
Clarice
Astazi, miercuri decembrie 26, 2018
18:37
One home again
L Y F
“I love you forever!”
Find me the Being who can afford to say these words!
Find me the understanding for such an infinite reality to grasp!
Find for me the Person who define the possibily of love in these two directions: I can love you forever, I will live to express this reality, and I can guarantee that you will be there to feel my love in eternety.
I cann’t grasp the desire to say this phrase, unless Someone is here, to put the seeds of love and the seeds of eternity as a real manifestation for life ... and possibility! And that’s sublim!
...
Today, wednesday, december 26, 2018
18:34
One home, again
Find me the Being who can afford to say these words!
Find me the understanding for such an infinite reality to grasp!
Find for me the Person who define the possibily of love in these two directions: I can love you forever, I will live to express this reality, and I can guarantee that you will be there to feel my love in eternety.
I cann’t grasp the desire to say this phrase, unless Someone is here, to put the seeds of love and the seeds of eternity as a real manifestation for life ... and possibility! And that’s sublim!
...
Today, wednesday, december 26, 2018
18:34
One home, again
Proprietar de mine
“Cel mai fascinant om pe care nu l-am cunoscut!”
In fiecare dintre noi exista o parte vizibila, exterioara, cunoscuta de un altul sau altii.
Dar exista si o parte pe care doar noi o stim. Zambete, lacrimi, juraminte, determinari, credinta, dorinte, dar si umbre pe care doar noi le stim.
Asa ca omul ce esti, cum il stim noi, sau cum il stie lumea intreaga, admirat sau neadmirat... e doar o parte din ce esti. Cel putin pentru o perioada! Sau poate pentru totdeauna.
Si totusi daca cineva ar avea acces la viata ta, fara restrictii, ai ramane acelasi om?
Raman ingenunchiat unei realitati, numita morala, ce doreste sa devii omul vizibil, pentru totdeauna. Nealterat de umbre stiute doar de tine sau poate doar de unii... ci uman , care poate fi vulnerabil, si poate arata locul unde creste si devine puternic. Morala care nu poate fi desfiintata, care tine de a nu folosi minciuna, de a avea cinste... de a avea demnitatea de a fi ceea ce esti, pentru totdeauna.
Deci cine esti, cine vrei sa fii in fata oamenilor, a celor apropiati tie, sau cine vrei sa fii in ochii tai, cu o morala sanatoasa si vizibila, in primul rand tie?! Esti proprietar.
Onesti, 26 decembrie, 2018
16:11
One home again
In fiecare dintre noi exista o parte vizibila, exterioara, cunoscuta de un altul sau altii.
Dar exista si o parte pe care doar noi o stim. Zambete, lacrimi, juraminte, determinari, credinta, dorinte, dar si umbre pe care doar noi le stim.
Asa ca omul ce esti, cum il stim noi, sau cum il stie lumea intreaga, admirat sau neadmirat... e doar o parte din ce esti. Cel putin pentru o perioada! Sau poate pentru totdeauna.
Si totusi daca cineva ar avea acces la viata ta, fara restrictii, ai ramane acelasi om?
Raman ingenunchiat unei realitati, numita morala, ce doreste sa devii omul vizibil, pentru totdeauna. Nealterat de umbre stiute doar de tine sau poate doar de unii... ci uman , care poate fi vulnerabil, si poate arata locul unde creste si devine puternic. Morala care nu poate fi desfiintata, care tine de a nu folosi minciuna, de a avea cinste... de a avea demnitatea de a fi ceea ce esti, pentru totdeauna.
Deci cine esti, cine vrei sa fii in fata oamenilor, a celor apropiati tie, sau cine vrei sa fii in ochii tai, cu o morala sanatoasa si vizibila, in primul rand tie?! Esti proprietar.
Onesti, 26 decembrie, 2018
16:11
One home again
Repetabilul
Oare am putea trai fara vesnicul repetabil?
Dar oare exista conceptul de traire repetabila?!
Sunt acelasi cand retraiesc actiuni asemanatoare, idei intalnite sau vorbe odata rostite? Pot merge pe acelasi drum? Pot fi acelasi in fata aceleasi realitati?
Nu pot fi acelasi in actiuni... ori cresc ori devin formal. Deci nu ca prima data.
In idei... pot forma cărări bătătorite, dar nu exista detalii de îmbelșugare a imaginii gandite?
In vorbe... prin repetare poti da viata, crea convingere, sau poti deveni teatral... deci nu mai esti cel ce a rostit prima data exprimarea sau uimirea in fata unei realitati.
Repetabila fiinta deci e un concept cel putin iluzoriu daca nu chiar utopic.
Si totusi banalul sau formalul pare sa defineasca fiinta.
In realitate fiinta moare cate putin. Fiinta trebuie sa traiasca repetabilul. Dar atunci e trairea lui. Fara granita de ieri, sau mai mult decat am fost ieri.
“Mirabila fiinta!”
“Mirabila fiinta!”
Astazi miercuri, decembrie 2018
10:50
One Home
duminică, 23 decembrie 2018
“Evrika perpetua”
De ce oare ne dorim mereu mai mult?
De ce omul nu se multumeste, dupa ce atinge anumite realizari?
Si nu e doar la nivel material, ci si profesional, si emotional dar si spiritual?
E o sansa.
Sansa de a creste.
Sansa de a face mai mult.
Expansiune.
Sau pentru ca ne diminuam chiar si cand credem ca ne dezvoltam?!
Un lucru este cert. Ceva ne atrage vesnic spre infinit. Sau poate asa ne cheama Infinitul.
Explozia universului in dezvoltare, dragostea exponentiala, ce are loc si trairi unice, si in crestere, cu sublim de traire, cunoasterea ca permanenta necunoastere, spre nou, ne arata clar Infinitul.
Nu ne ucidem locul si nici existenta in felul acesta, daca ne unim.
Luni, decembrie 24, 2018
Onesti
9:27
De ce omul nu se multumeste, dupa ce atinge anumite realizari?
Si nu e doar la nivel material, ci si profesional, si emotional dar si spiritual?
E o sansa.
Sansa de a creste.
Sansa de a face mai mult.
Expansiune.
Sau pentru ca ne diminuam chiar si cand credem ca ne dezvoltam?!
Un lucru este cert. Ceva ne atrage vesnic spre infinit. Sau poate asa ne cheama Infinitul.
Explozia universului in dezvoltare, dragostea exponentiala, ce are loc si trairi unice, si in crestere, cu sublim de traire, cunoasterea ca permanenta necunoastere, spre nou, ne arata clar Infinitul.
Nu ne ucidem locul si nici existenta in felul acesta, daca ne unim.
Luni, decembrie 24, 2018
Onesti
9:27
sâmbătă, 22 decembrie 2018
Vas
Cand începi sa percepi lumea inconjuratoare, iti dai seama ca esti deja intr-o barca, intr-un ocean.
E prea tarziu sa vrei un mal, sau sa vrei sa nu mai calatoresti.
Dar apa, iti da sansa sa vezi, sa faci, sa pornesti actiuni, si când sunt finite.
Calmul si luciul unei ape fara valuri sau zbuciumul marii involburate sunt trairi definitorii.
Dar navigate, doritori de limanuri ce pot si te asteapta sa-ti taie respiratia.
Intre timp sunt intrebari, realitati, provocari... legate de punte, legate de carma, legate de indatoriri, sau de interactiuni umane.
Si asa te lasi purtat sau patrunzi necuprinsul cu dor si gand de inalt.
Si aici se unesc vieti ce nimeni si nimic nu le mai poate opri in bucurie si in manifestare de trairi spre infinit, de neuitat, sau chiar irepetabile.
Zambet si joc, pasiune si dezvoltare, speranta si putere prin valuri si vant, cantec si popas de suflet, toate iti formeaza un buchet, ce va fi legat de Marele Ziditor!
Sambata, decembrie 22, 2018
Onesti
21:55
E prea tarziu sa vrei un mal, sau sa vrei sa nu mai calatoresti.
Dar apa, iti da sansa sa vezi, sa faci, sa pornesti actiuni, si când sunt finite.
Calmul si luciul unei ape fara valuri sau zbuciumul marii involburate sunt trairi definitorii.
Dar navigate, doritori de limanuri ce pot si te asteapta sa-ti taie respiratia.
Intre timp sunt intrebari, realitati, provocari... legate de punte, legate de carma, legate de indatoriri, sau de interactiuni umane.
Si asa te lasi purtat sau patrunzi necuprinsul cu dor si gand de inalt.
Si aici se unesc vieti ce nimeni si nimic nu le mai poate opri in bucurie si in manifestare de trairi spre infinit, de neuitat, sau chiar irepetabile.
Zambet si joc, pasiune si dezvoltare, speranta si putere prin valuri si vant, cantec si popas de suflet, toate iti formeaza un buchet, ce va fi legat de Marele Ziditor!
Sambata, decembrie 22, 2018
Onesti
21:55
vineri, 21 decembrie 2018
Restaurare
Este o zi când lucrurile nu mai pot fi niciodata la fel.
Este o zi cand se poate pierde orice nuanta de trecut.
Este o zi cand iti dai seama ca nu vei mai putea vedea nicodata persoana, sau ca in timp nu iti vei mai putea aminti chipul sau vocea curata si reala a cuiva.
Pot sa ma asez pentru ultima data in Paradis?
Ai dori sa vii?
A fost un moment cand lucrurile nu au mai putut fi niciodata la fel. În Paradis!
A fost o zi, o traim si noi, cand s-a pierdut orice nuanta de trecut.
A fost o zi cand nu am mai putut vedea Persoana Lui, si timpul a sters Chipul si Vocea Lui.
Si totusi Paradisul, Persoana, s-au reasezat printre noi.
Daca nu ar fi fost aceasta reasezare s-ar fi sters intre noi trairea iubirii, pentru totdeauna. S-ar fi sters iubitul, ochii inlacrimati la durerea altcuiva. Dar cel mai important, cu timpul am fi pierdut puterea, ideea, realitatea sacrificiului pentru celalalt. Am fi pierdut pentru totdeauna Paradisul din inima, mintea, si viata noastra.
Dar a ramas! A ramas tresarire si lacrima, dorinta si sacrificiu, forta si dedicare pentru guante firave, dar reale de trairi si realitati din Paradis.
In proces de restaurare a Paradisului, tu poti fi implicat, din interior spre exterior, din caracter spre trairi.
Onesti, astazi, vineri decembrie 21, 2018
15:25
Este o zi cand se poate pierde orice nuanta de trecut.
Este o zi cand iti dai seama ca nu vei mai putea vedea nicodata persoana, sau ca in timp nu iti vei mai putea aminti chipul sau vocea curata si reala a cuiva.
Pot sa ma asez pentru ultima data in Paradis?
Ai dori sa vii?
A fost un moment cand lucrurile nu au mai putut fi niciodata la fel. În Paradis!
A fost o zi, o traim si noi, cand s-a pierdut orice nuanta de trecut.
A fost o zi cand nu am mai putut vedea Persoana Lui, si timpul a sters Chipul si Vocea Lui.
Si totusi Paradisul, Persoana, s-au reasezat printre noi.
Daca nu ar fi fost aceasta reasezare s-ar fi sters intre noi trairea iubirii, pentru totdeauna. S-ar fi sters iubitul, ochii inlacrimati la durerea altcuiva. Dar cel mai important, cu timpul am fi pierdut puterea, ideea, realitatea sacrificiului pentru celalalt. Am fi pierdut pentru totdeauna Paradisul din inima, mintea, si viata noastra.
Dar a ramas! A ramas tresarire si lacrima, dorinta si sacrificiu, forta si dedicare pentru guante firave, dar reale de trairi si realitati din Paradis.
In proces de restaurare a Paradisului, tu poti fi implicat, din interior spre exterior, din caracter spre trairi.
Onesti, astazi, vineri decembrie 21, 2018
15:25
marți, 18 decembrie 2018
în asteptare
uimitoare clipa cand realizezi nevoia de asteptare.
daca e un eveniment, daca e un lucru, dar mai ales daca e o persoana.
sau insumarea lor.
Si tot in aceasta contopire cu asteptarea ma gandesc la cum clipa poate comporta nuante de prelungire.
Inima este uimitoare in asteptarea ei.
Secunde ce se transforma in zile sau ani.
astazi, miercuri, decembrie 19,2018
9:56
daca e un eveniment, daca e un lucru, dar mai ales daca e o persoana.
sau insumarea lor.
Si tot in aceasta contopire cu asteptarea ma gandesc la cum clipa poate comporta nuante de prelungire.
Inima este uimitoare in asteptarea ei.
Secunde ce se transforma in zile sau ani.
astazi, miercuri, decembrie 19,2018
9:56
sublim
Cine ne poate intelege cel mai mult?
Cine poate patrunde cel mai bine in trairile noastre?
Suntem ca niste enclave in timp si spatiu... de amintiri, de informatie, de sentiment, de trairi cu diferite nuante, cu tragedii, cu lacrimi sau zambet... un buchet inflorit sau o carapace stand pe nisipul marii.
Valurile vin la mal, unula dupa altul, acelasi cant, de drum si de spargere la intalnirea firelor de nisip, atat de delicat asemuite si adunate.
Apa ce brazdeaza malul incovoiat in orpirea ei...
Si acolo in bataia zilelor astepti sau visezi, pasesti sau formezi peisajul ce cuprinde rasaritul in renastere, zenitul, dar si apusul in imbratisarea noptii.
Sublima imagine de fiinta in fata imensitatii marii sau oceanului.
Asezata la intalnirea celor doua lumi, uscatul si marea.
Inchisa si amorfa sau doar in trecere spre alte dimensiuni ale vietii.
marti, decembrie 18, 2018
Onesti
23:04
Cine poate patrunde cel mai bine in trairile noastre?
Suntem ca niste enclave in timp si spatiu... de amintiri, de informatie, de sentiment, de trairi cu diferite nuante, cu tragedii, cu lacrimi sau zambet... un buchet inflorit sau o carapace stand pe nisipul marii.
Valurile vin la mal, unula dupa altul, acelasi cant, de drum si de spargere la intalnirea firelor de nisip, atat de delicat asemuite si adunate.
Apa ce brazdeaza malul incovoiat in orpirea ei...
Si acolo in bataia zilelor astepti sau visezi, pasesti sau formezi peisajul ce cuprinde rasaritul in renastere, zenitul, dar si apusul in imbratisarea noptii.
Sublima imagine de fiinta in fata imensitatii marii sau oceanului.
Asezata la intalnirea celor doua lumi, uscatul si marea.
Inchisa si amorfa sau doar in trecere spre alte dimensiuni ale vietii.
marti, decembrie 18, 2018
Onesti
23:04
luni, 17 decembrie 2018
Opere!
Te privesc.
Ce ai fost, ce esti, ce devii!
La inceput, totul este atat de suav, de contemplare a minunii, a darului.
Si tot asa cresti. Atat de mic. Totul e atat de frumos asezat.
Dar mereu cate putin. Atat de putin ca am putea plasmui neobservabilul.
Si totusi devii.
Joc, iubire, gandire, actiuni. De la mic, la infinit de responsabile aceste deveniri ale noastre.
Poate fi o capodopera, sau poate deveni o tragedie.
Trairea inseamna a alege sa te definesti spre infinit, in fiecare clipa, putin cate putin, apoi un tablou, apoi o devenire deplina. Si in directia opusa infinitului devenim in acelasi mod.
M-a ales. Asa ca urmez o alegere de vesnicie in sublim de creatie!
Onesti, luni, decembrie 17, 2018
10:16
Ce ai fost, ce esti, ce devii!
La inceput, totul este atat de suav, de contemplare a minunii, a darului.
Si tot asa cresti. Atat de mic. Totul e atat de frumos asezat.
Dar mereu cate putin. Atat de putin ca am putea plasmui neobservabilul.
Si totusi devii.
Joc, iubire, gandire, actiuni. De la mic, la infinit de responsabile aceste deveniri ale noastre.
Poate fi o capodopera, sau poate deveni o tragedie.
Trairea inseamna a alege sa te definesti spre infinit, in fiecare clipa, putin cate putin, apoi un tablou, apoi o devenire deplina. Si in directia opusa infinitului devenim in acelasi mod.
M-a ales. Asa ca urmez o alegere de vesnicie in sublim de creatie!
Onesti, luni, decembrie 17, 2018
10:16
miercuri, 12 decembrie 2018
Singurătatea absolută
“Singurătatea absolută? O concep câteodată așa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Ești atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te miști; dar ești departe și de orice punct fix din spațiu.
Ești undeva între o stație și alta,
rupt de ceva,
În drum spre altceva,
scos din tinp,
scos din rost,
purtat de tren,
purtând după tine un alt tren,
cu oameni, situații, mărfuri, idei,
una peste alta,
În vagoane pe care le lași în stații,
le pierzi între stații,
le uiți în spații,
golind lumea,
gonind peste lume,
singur,
mai singur,
nicăieri de singur.”
Constantin Noica 1944 Jurnal filozofic.
Onești, miercuri, decembrie 12, 2018
Putin cam neobisnuit... “”despre lichele”
Găsesc atât de straniu prezentul, oricât de demult ar fi fost descris de cineva... chiar dacă în caracterizarea unui trecut nu tocmai îndepărtat.
”Noi nu facem acum doar o incursiune melancolică în micile sau marile noastre drame din trecut. Trecutul acesta, cu toate personajele lui, continuă într-un fel sa fie si prezentul nostru. Capacitatea de pliere si replierea a acestor oameni care ne-au urâțit viața este infinită...
Daca mâine oricare dintre ei ar trebui sa slujeasca indiferent ce ideologie a puterii, indiferent care ar fi acea putere, nu va îndoiți că ar sluji-o făcând uz de aceiași pantomimă pe care au pus-o în joc când au slujit, fără urmă de credință, una sau alta dintre etapele acestei ideologii. Ei sunt în fond expresia lichelei în stare pură. Nu cei care au mizat pe ideologie și pe crez. Aceștia din urmă omorau sau stâlceau destine mânați de o rconvingere. Ceilalți, “simplele” lichele, au făcut același lucru mânați doar din rațini de profit. Fă dacă poți, o ierarhie între ei.”
GL 1993 București
Onești
”Noi nu facem acum doar o incursiune melancolică în micile sau marile noastre drame din trecut. Trecutul acesta, cu toate personajele lui, continuă într-un fel sa fie si prezentul nostru. Capacitatea de pliere si replierea a acestor oameni care ne-au urâțit viața este infinită...
Daca mâine oricare dintre ei ar trebui sa slujeasca indiferent ce ideologie a puterii, indiferent care ar fi acea putere, nu va îndoiți că ar sluji-o făcând uz de aceiași pantomimă pe care au pus-o în joc când au slujit, fără urmă de credință, una sau alta dintre etapele acestei ideologii. Ei sunt în fond expresia lichelei în stare pură. Nu cei care au mizat pe ideologie și pe crez. Aceștia din urmă omorau sau stâlceau destine mânați de o rconvingere. Ceilalți, “simplele” lichele, au făcut același lucru mânați doar din rațini de profit. Fă dacă poți, o ierarhie între ei.”
GL 1993 București
Onești
duminică, 9 decembrie 2018
Lumi paralele
Mi-ar placea sa te privesc, pe tine, omul.
Sa-ti cunosc dincolo de comportament, inima.
Sa-ti cunosc dincolo de cuvinte, gandurile.
As avea curaj sa te las si pe tine sa faci la fel cu mine?
Sunt strain de mine insumi. De multe ori. Si protejat ca nu ai acces.
La fel poate gandesti si tu in aceasta ipostaza infricosatoare, sau poate nu.
De aceea ma gandesc ca eu, am nevoie urgenta de a muri, si apoi sa inviez omul ce poate fi privit dincolo de comportament, dincolo de cuvinte, acolo unde inima si mintea pot izvorî curat iubirea divina ce nu roseste decat cand sangereaza neconditionat.
Duminica, decembrie 09, 2018
Onesti
Veacuri
Daca ar fi sa zbor spre infinit... as mai fi acelasi om?
As putea intelege diferit lucrurile?
Timpul este definitoriu in crearea mea?
Evenimentele sunt cele ce ma modeleaza?
Sau poate persoanele?
Pot fi modelat si de pareri, idei, realitati?
Si daca acest joc de modelare ar putea fi prelungit dinspre infinit spre infinit, as mai ramane acelasi?
E o perpetuare a mea de a lungul infinitului.
Si daca raman acelasi peste veacuri...
Valoarea o dau anii sau stabilitatea mea ca fiinta?
Cum ma raportez la mine insumi de la minus la plus infinit, doar eu voi sti. Eu insumi ma stiu cel mai bine. Etic vorbind.
Daca m ar sti si altcineva, ca un acces in cine sunt, as avea puterea sa ma sustin de a lungul vesniciei, intr o masura mai mica sau mai mare.
Dar daca as fi dispus sa fiu deschis fata de altii, etica mea ar fi incadrata in onestitate intelectuala, morala.
Eu.
Tu.
Sau Dumnezeu.
Duminica, decembrie 09, 2018
Bacau
As putea intelege diferit lucrurile?
Timpul este definitoriu in crearea mea?
Evenimentele sunt cele ce ma modeleaza?
Sau poate persoanele?
Pot fi modelat si de pareri, idei, realitati?
Si daca acest joc de modelare ar putea fi prelungit dinspre infinit spre infinit, as mai ramane acelasi?
E o perpetuare a mea de a lungul infinitului.
Si daca raman acelasi peste veacuri...
Valoarea o dau anii sau stabilitatea mea ca fiinta?
Cum ma raportez la mine insumi de la minus la plus infinit, doar eu voi sti. Eu insumi ma stiu cel mai bine. Etic vorbind.
Daca m ar sti si altcineva, ca un acces in cine sunt, as avea puterea sa ma sustin de a lungul vesniciei, intr o masura mai mica sau mai mare.
Dar daca as fi dispus sa fiu deschis fata de altii, etica mea ar fi incadrata in onestitate intelectuala, morala.
Eu.
Tu.
Sau Dumnezeu.
Duminica, decembrie 09, 2018
Bacau
Abonați-vă la:
Postări (Atom)