amurg

E amurg de zile...
S-a adunat timpul.
Fiecare an isi strânge clipele.
Cele mai multe s-au risipit. Ne mai aducem aminte, doar fragmentar, o realitate ce a fost cursiva, si zilnica.
Poate din buchetul de bucurii rasar dorinte de mai departe.
Din instrainare naste refugiu si uneori si speranta.
Din aripile frante naste izolarea, dezamãgirea, si tot odata asteptarea.

E amurg cu prospetime, cu saltul spre snopi de clipe incrustate pentru totdeauna in trairea unei realitati mult dincolo de previziuni, sau asteptari, sau chiar planuri.
Pretuirea si caldul interactiunilor renaste odata cu apusul unui om ce se trece, sau se vrea a ramane.
E amurg cu perpetuare, sau amurg cu strapungerea sinelui dintr-o inima iubita, deplin, cu miros de inflorire, ca inceput de invesnicire.
Si odata va fi si nefragmentata, trairea.


today, Friday, December 28, 2018
21:46
Onesti