De ce oare ne dorim mereu mai mult?
De ce omul nu se multumeste, dupa ce atinge anumite realizari?
Si nu e doar la nivel material, ci si profesional, si emotional dar si spiritual?
E o sansa.
Sansa de a creste.
Sansa de a face mai mult.
Expansiune.
Sau pentru ca ne diminuam chiar si cand credem ca ne dezvoltam?!
Un lucru este cert. Ceva ne atrage vesnic spre infinit. Sau poate asa ne cheama Infinitul.
Explozia universului in dezvoltare, dragostea exponentiala, ce are loc si trairi unice, si in crestere, cu sublim de traire, cunoasterea ca permanenta necunoastere, spre nou, ne arata clar Infinitul.
Nu ne ucidem locul si nici existenta in felul acesta, daca ne unim.
Luni, decembrie 24, 2018
Onesti
9:27
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu