Sunt anii de neînlocuit?
Rãmâne sã descoperim în fiecare trecere spre un altul.
Unii ani am dori sã nu mai fie trãiti, sau reamintiti, altii am dori sa nu se termine.
Altii pur si simplu am dori sa-i asezam sa se odihneasca.
E ceva special in nuanta Anului Nou. Putem sa-l facem sa fie nou.
Sa lasam lucruri vechi sa nu mai umbreasca, sa nu mai cladeasca peste nou.
Semantica ma determina sa ma gandesc daca pot fi nou spre fiecare nou an.
E un fel de themare neintrerupta pentru a construi nou totul.
Poate de aceea dorim si visam lucruri.
Renasc si se aseaza in acelasi timp nuante de traire.
Si totusi parca fiecare an e in faza de gestatie la noi.
Asteapta sa fie trait.
Nu poti sa l traiesti inaintea altuia de dupa el. De exemplu sa traim acum 2020.
Si in acelasi timp anul precedent construieste in urmatorul.
E o unicitate de bucurie si de tristete Anul nou.
Tristete ca pierdem, dar bucurie ca se modeleaza altceva.
Anii incaruntesc? Daca da... e trist.
In vesnicie nu vor mai fi ani.
Pur si simplu o vom trai. Ca un intreg fara nuante, si totusi noua in fiecare celula si fiecare secunda.
monday, December 31, 2018
14:32
Onesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu