imperceptible

Cine sunt eu, ce este sinele, si cine sunt eu lepadat de mine insumi?

Cine sunt eu fara o pocainta reala si cine sunt eu, lepadat de mine insumi, cu inima schimbata real?!

Cat de usor pot recunoaste diferenta?

Gandire, limbaj, actiune.

Sunt profund marcat de farsele mintii. Cat de mult ne intelegem, cat de mult ne percepem?

Pot fi un intelectual, cu Dumnezeu, dar totusi într-un fel imperceptibi, sa fiu fara Dumnezeu?

Pot fi un om de afaceri, cu Dumnezeu, dar totusi fara El, sa cred ca este, dar, de fapt sa nu fie?

Asezati pe cine doriti in aceasta ecuatie… pastor chiar, intrebarea ramane, se poate sa cred ca il am pe Dumnezeu, si totusi sa fiu fara El?

Ma macina nevoia de a intelege aceasta provocare.

in ultima perioada ma tot loveste o imagine.

Imaginea unui snob. E un cuvant cu pretentii intelectuale chiar si in folosirea lui.

Definita snobului. Are impresia ca e superior. Si totusi… nu e!

Trista falsa realitate, in repetare cu posibilitatea extensiei indefinit!

Serpas

Tinand in mana viata ta, incerc sa ma uit atent unde pasesc.

Te privesc in timp ce dormi.

Te-am luat de mana.

Ochii tai sunt inchisi in adormirea deplina a nestiutului si frumosului.

Si totusi depinde de mine zborul tau.

Cuvinte, actiuni, caracter…

Sunt expus, pe deplin, dincolo de ce spun sau de ce anume iti cer.

Pot stabili regali, sau principii, pot zugravi universal in fata ta.

Acum inteleg adana aceasta, cand timpul pentru tine s-a oprit, ca sa pot intelege eu mai bine.

Imaginile alearga aproape neobservabil prin parbriz.

Avem viteza.

Intr-un fel viata ta e in mana mea. De fast in mai multe locuri ingenunchez.

Sunt neputincios in fata universului ce esti.

Explorez mai bine langa tine, cu tine, zborul nostru in devenire.

Toaday, Wednesday, march 06, 2019

21:14

Onesti 

Detaliu

      Exista imagini de ansamblu, generale, de o frumusete coplesitoare, peisaje, creatii in multitudini de fiinte sau culori...
     Dar exista si particularitati ce-ti taie respiratia. Maretia poate fi exprimata si in grandios, maret, impunator, dar uneori am impresia ca este cel mai bine exprimata in detalii, sau amanunte. 
      Pentru unii sunt impovaratoare amanuntele, ar prefera sa le omita de dragul imaginii ca intreg, sau ochiului ce doreste lucrul finit, incheiat. 
      Pentru mine insa, detaliile ma opresc in cautare. Ma aplec sa le observ, sa le inteleg rostul, locul dar mai ales sa le adimir frumusetea. 
      Astfel admir o vale, pazita de muntii ce o inconjoara, si inchegata de lacul albastru, serpuind, ce reflecta infinitul cerului, lac de munte ce-si ascunde adancul sub suprafata lina a apei rece ca gheata.
      Dar in acelasi timp vad si frunza de brad in eleganta ei, atragand atentie verdelui stabil, si a locului ei in imensul brat al copacului drept. E o intregire a supletii padurii, ascutita, cu lateralele aplecate in imbratisare, pentru a se bucura de putinul de racoare pe care apa ce poposeste vremelnic pe potecile ei, il ofera cu indestulare. E atat de firava, si totusi uimitor de perfect asezata acolo, uneori neobservabila, dar care creaza un intreg atat de frumos. Frunza bradului este la prima vedere suficient de neprimitoare, ascutita, si parca putin complexata de firava ei dimensiune.
       Si totusi, frunza este jocul de clopotei, de lumini si de cadouri suspendate ce se deschid galant copilului ce impodobeste bradul de iarna. Nu mai este firava ci am spune ca e suficiennt de puternica pentru a tine intreg omul in bucuria exprimarii lui de lumini.
     Bradul nu infloreste, si totusi frunzelele lui definesc verdele crud, nou, renascut din iarna spre primavara, de la moarte spre viata, inainte de a fi vrajit de soarele verii. Odata cu aceasta reinnoire a frunzei, spre terminatia crengilor, poti sa atingi catifeaua verde ce-ti spune vesnicia frunzei in infinitul anotimpurilor ce este dispusa sa le traiasca. Aceasta atingere a frunzei de primavara este ca atingerea inocentei, sau a bucuriei de copil.
     Nu neglijati amanuntele, amanuntele fac perfectiunea iar perfectiunea nu este un amanunt, spunea Michelangelo.
      Daca detaliile sunt opera unui Creator, la nivel de nefiinta am spune, oare poate  modela fiinta mea la nivelul acesta de detaliu? Sau poate ingrijita fiinta mea la nivelul detaliilor? Pot impartasi cu El acelasi nivel de detaliu ca la operele Lui!?
Maret spre fascinatie si bucurie de inceput spre infinit.

Duminica, aprilie 07, 2019 12:15