Detaliu

      Exista imagini de ansamblu, generale, de o frumusete coplesitoare, peisaje, creatii in multitudini de fiinte sau culori...
     Dar exista si particularitati ce-ti taie respiratia. Maretia poate fi exprimata si in grandios, maret, impunator, dar uneori am impresia ca este cel mai bine exprimata in detalii, sau amanunte. 
      Pentru unii sunt impovaratoare amanuntele, ar prefera sa le omita de dragul imaginii ca intreg, sau ochiului ce doreste lucrul finit, incheiat. 
      Pentru mine insa, detaliile ma opresc in cautare. Ma aplec sa le observ, sa le inteleg rostul, locul dar mai ales sa le adimir frumusetea. 
      Astfel admir o vale, pazita de muntii ce o inconjoara, si inchegata de lacul albastru, serpuind, ce reflecta infinitul cerului, lac de munte ce-si ascunde adancul sub suprafata lina a apei rece ca gheata.
      Dar in acelasi timp vad si frunza de brad in eleganta ei, atragand atentie verdelui stabil, si a locului ei in imensul brat al copacului drept. E o intregire a supletii padurii, ascutita, cu lateralele aplecate in imbratisare, pentru a se bucura de putinul de racoare pe care apa ce poposeste vremelnic pe potecile ei, il ofera cu indestulare. E atat de firava, si totusi uimitor de perfect asezata acolo, uneori neobservabila, dar care creaza un intreg atat de frumos. Frunza bradului este la prima vedere suficient de neprimitoare, ascutita, si parca putin complexata de firava ei dimensiune.
       Si totusi, frunza este jocul de clopotei, de lumini si de cadouri suspendate ce se deschid galant copilului ce impodobeste bradul de iarna. Nu mai este firava ci am spune ca e suficiennt de puternica pentru a tine intreg omul in bucuria exprimarii lui de lumini.
     Bradul nu infloreste, si totusi frunzelele lui definesc verdele crud, nou, renascut din iarna spre primavara, de la moarte spre viata, inainte de a fi vrajit de soarele verii. Odata cu aceasta reinnoire a frunzei, spre terminatia crengilor, poti sa atingi catifeaua verde ce-ti spune vesnicia frunzei in infinitul anotimpurilor ce este dispusa sa le traiasca. Aceasta atingere a frunzei de primavara este ca atingerea inocentei, sau a bucuriei de copil.
     Nu neglijati amanuntele, amanuntele fac perfectiunea iar perfectiunea nu este un amanunt, spunea Michelangelo.
      Daca detaliile sunt opera unui Creator, la nivel de nefiinta am spune, oare poate  modela fiinta mea la nivelul acesta de detaliu? Sau poate ingrijita fiinta mea la nivelul detaliilor? Pot impartasi cu El acelasi nivel de detaliu ca la operele Lui!?
Maret spre fascinatie si bucurie de inceput spre infinit.

Duminica, aprilie 07, 2019 12:15