Tamil Nadu - Jurnal din India

Madras - Tamil Nadu.

E perioada musonului. Ar trebui sa curga cerul neincetat. Si sa mai stinga pamantul ars de lunile de foc. Dar numai norii fac putina umbra, si dusurile calde dar foarte scurte si rare de revarsare arata ca ceva este diferit fata de caldurile toride de sfarsit de mai, inceput de iunie. 

Dar chiar si picurii de ploaie ai zice ca frig. Creaza doar o inabuseala moderata.
Mergem in fiecare zi pe strazile prafuite.
Vedem chipurile lor, care rar zambesc. Sunt apasati de povara vietii, sau a unei saracii pe care ei o numesc normalitate. Sunt apasati de gandirea lor, care le spune despre zei suparati, rai, ce trebuie imblanziti prin vesnice ofrande. Inca nu putem intelege pe deplin efectele hinduismului, religia majoritara in aceasta regiune.
Majoritatea oamenilor calatoresc cu autobuzul, care devine aglomerat instantaneu, apoi cu motoscutere sau motociclete. Sunt ca un stup ce pleaca la strans, o forfota ce poate atinge din cand in cand cote neimaginabile de miscare si sunet, dar si linistea dinaintea revenirii furtunii.
Suntem priviti si intrebati mereu de unde suntem.
Unii repeta numele tarii, cu rezonanta de recunoastere, altii doar intrebator pentru a suplimenta nevoia identificarii. Cand spunem Europa se realizeaza intr-un final zambetul pozitionarii noastre intr-o regiune cunoscuta.
Ne privesc mereu ca pe oameni din clasele lor cele mai inalte. Brahmanii - preotii si negustorii sunt primele si cele mai privilegiate clase la ei. Aici sunt cei asezati sub binecuvantarea absoluta a zeilor, sau pentru noi intelegere, a celor ce au avut acces la o altfel de educatie si la o mostenire diferita, financiara sau de vointa si tinta a vetii.

Ramanem aici, opriti  in timp si rupti aproape deplin de voi, lumea noastra.

Chennai, India, miercuri, iunie 26, 2019

JURNAL

Suntem in India.

Acolo unde cu zeci de ani in urma Mircea Eliade incepea frumoasa istorie a lui Maytrei.

Aceleasi melaguri, cu aproximatie, aceiasi oameni, aceiasi cultura, o provocare adevarata pentru orice roman.

~Aici lucrurile pleaca atat de diferit de pe fagasurile realitatii tale, si a ceea ce numesti normal.

Printre primele lucruri pe care le observi pe masura ce te indrepti spre orient este faptul ca soarele apune foarte devreme in timpul verii. La ora 18 soarele a apus deja, si cand te uiti la ceas si apoi te uiti pe fereastra creierul tau trebuie sa se reseteze la ideea de seara de vara.

Un alt lucru important la care trebuie sa te adaptezi foarte repede este umiditatea in cadrul unor temperaturi foarte mari, 38, 40, 42 de grade, uneori resimtite si mai sus pe scara Celsius.

Chennai India, nu pare atat de mult invadata de turisti. Asa ca cei 9 milioane de oameni nu sunt perturbati prea mult din viata lor zilnica de prezenta noastra.

Cand ajungi aici, culoarea pielii tale atrage atentia, intr-un mod foarte direct, si distinct. Imbracamintea, atat de unica, si coloritul atat de neinteles al limbii lor sunt alte lucruri care iti cer sa iesi din universul tau. Nu mai poti indrazni in a te comporta cum stiai, decat dupa ce urmaresti cum isi unesc palmele in a te saluta, decat dupa ce intelegi privirea si ochiul care iti comunica si te aseaza in dialog.

Literele te anunta ca nu ai nici o sansa sa te orientezi daca nu ai vedea strecurate si caracterele latine, bucuros si fara sa mai tii cont sunt in engleza, simti putin ideea de comfort si stabilitate europeana.

India este cea mai mare republica din lume, ca populatie. Si lucrul acesta il vezi chiar de la iesierea din aeroport.

Ai impresia ca s-au deschis portile cerului. Dintr-o data iti dai seama cat de singur si izolat esti in aceasta multime de oameni. Sute de ochi te privesc si tu incerci sa vezi dincolo, pentru a te orienta in ce directie sa mergi. Vezi oameni, cu trairile lor, cu preocuparile lor, cu luptele lor, imprimate pe chipul scladat atat de intens de soare, de secole.

Oamenii iti atrag atentia si te cuceresc de cum pasesti pe acest pamant atat de indepartat de felul nostru de a fi.  

Te uiti la ei. Ii privesti intens. Iti dai seama ca traiesc, de mii de ani. Si acum, ochii nostri se vor intalni pentru o secunda, sau mai mult si apoi fiecare isi va continua alergarea, fara sa te mai vezi vreodata. Asa cum a fost si pana acum. Am trait vieti paralele, fara sa stim unii de altii la nivel real, si palpabil. Pentru cateva clipe lumea ta, si lumea lui se suprapune ireversibil.

Ai facut parte din viata lui, si viceversa.

Pentru tine este o misiune scurta, de a-i intelege, de a intra in pielea lor, de a avea compasiune, dar si de a te bucura de el ca persoana, fara sa faci diferente cu felul tau de a fi. Cu adevarat o provocare. Suntem oameni in cel mai egal mod cu putinta. 

Si totusi anii de separare si-au pus o amprenta pe fiecare din noi. 

Cat de mult putem gandi la o reciprocitate in influenta? Ramane ca o continua misiune de prezent si de viitor.

Chennai, marti, iunie 25, 2019