Miracol

Azi m-am plecat sub greutatea timpului din noi,
Ce-am adunat sub bolta zarii de iubire.
Cand te privesc: miracol dinspre vesnicii suvoi,
Ce dezgoleste cea mai egoista fire.

Strabat cu gandul muntele de apropiere si de timp.
Ce mai frumos, doar un Artist, si-un Nou Pamant ar aseza
Si vad frumosul vietii creionat spre infinit
Cu mult mai mult decat as fi putut visa.

Nu este zbor mai sus decat in doi, cu El sunt trei
Ce lasa briza inaltimii sa patrunda.
Orice cuvant, orice atingere, fara sa vrei
Izvor divin ce orice loc vrea sa-ti strapunga!

Iubirea este clipa mereu ragaz s-astepte,
Venirea ta si-a mea, sa construiasca viata.
E cantul in duet, e saritura-n neant
Credinta, sprijin, ne-ncetat speranta.

Suntem aici, un inceput dar este si-un sfarsit:
S-a terminat o viata fara tine,
Dar e o pagina unde condeiul neoprit
Aseaza carta noastra despre fericire.

Te-as recrea in gand, visare, nemurire
Sa te asez in plasmuire ne-ncetat,
Sa nu lipsesti nicicand din vietuire
Sa nu se lege intre noi divin uitat.

Iubirea e o vesnica schimbare
A celor doi spre dorul Lui Christos din ei.
Sa fie spatiu-timp, de-atunci visare,
De-acolo in acum-aici, de vrei.

Lasam asa o mostenire nestemata
Putere nestiuta in culmile trairilor de jos,
Iubirea s-a nascut spre noi din sacrificiu,
Atunci am fost atrasi spre vesnicul frumos!


Astazi, duminica oct 27, 2019
Bacau

E ultima noapte.
Pare la fel ca celelalte. Aceiasi ora, acelasi intuneric, acelasi loc, aceleasi persoane.
Si totusi v-a fi ultima noapte de stat in formula aceasta.
E ultima noapte de stat in ceea ce am numit ‘acasa temporar’.
E ultima noapte de privit si ascultat galsurile noastre la un loc.
E ultima noapte de ascultat valurile marii, de privit frumosul nebanuit de incantator al Marii.
E ultima plimbare pe strazile linistite ale unui micut oras in apropierea Barcelonei.
Am trecut pe aici, aproape irepetabil.
Ne-au legat cuvinte, si s-au construit amintiri unice in fiecare din noi.
Si totusi locul acesta are o ultima noapte.
Daca stau si ma gandesc aproape orice realitate are un finit de traire, in noapte.
Un finit cu traire de regret, de separare, de despartire.
Sau un finit in inceput de vesnicie.

Calafell, luni octombrie 21, 2019
23:01

Noaptea marii

Valurile marii se sparg neobosite la mal.

Involburarea lor ar parea ca nimic nu ar reusi sa le opreasca.

Privesc spre larg.

Culoarea marii iti creaza in mintea ta de muritor, atat de real culoarea infinitului. Chiar daca stii ca e Mare Finita, privind-o mintea ta ingenunchiaza.

Spuma alba in apropierea campului tau vizual acopera necuprinsul marii.

Jocul valurilor, dansul lor, cantecul lor iti descriu in detaliu micimea umanitatii in fata maretiei absolute.

Vezi in larg, fara sa aproximezi distanta, lumina clipocinda a unui vapor. E acolo! Inconjurat de apa. Cu luminile aprinse spunand incercarea si reusita omului de a se ridica mai presus de valuri si adanc.

In departare se vede si farul. E lumina sigura a tarmului, a locului unde omul poate pasi si poate defini  acasa. 

Cand privesti dinspre mare spre tarm e atat de diferit sentimentul ca atunci cand privesti dinspre tarm spre mare.

De asemenea de sus frumosul tarmului luminat iti aseaza in suflet siguranta tacerii in noapte a umanitatii.

Se-nsereaza!

Calafell, octombrie 19, 2019