Valurile marii se sparg neobosite la mal.
Involburarea lor ar parea ca nimic nu ar reusi sa le opreasca.
Privesc spre larg.
Culoarea marii iti creaza in mintea ta de muritor, atat de real culoarea infinitului. Chiar daca stii ca e Mare Finita, privind-o mintea ta ingenunchiaza.
Spuma alba in apropierea campului tau vizual acopera necuprinsul marii.
Jocul valurilor, dansul lor, cantecul lor iti descriu in detaliu micimea umanitatii in fata maretiei absolute.
Vezi in larg, fara sa aproximezi distanta, lumina clipocinda a unui vapor. E acolo! Inconjurat de apa. Cu luminile aprinse spunand incercarea si reusita omului de a se ridica mai presus de valuri si adanc.
In departare se vede si farul. E lumina sigura a tarmului, a locului unde omul poate pasi si poate defini acasa.
Cand privesti dinspre mare spre tarm e atat de diferit sentimentul ca atunci cand privesti dinspre tarm spre mare.
De asemenea de sus frumosul tarmului luminat iti aseaza in suflet siguranta tacerii in noapte a umanitatii.
Se-nsereaza!
Calafell, octombrie 19, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu