Departe

Sunt departe.

Privesc pe fereastra in noapte.

E o fereastra ce-mi deschide cerul.

E o mica usa spre intreg universul. Te intrebi cum poate incapea un univers infinit prin mica fereastra din acoperisul mansardei ce ma gazduieste?!

Pot vedea stelele si cerul ca o plapuma ce

le acopera. Se vad si varfurile brazilor cum danseaza in bataia vantului de toamna tarzie.

E luna plina. E mireasa cerului in frumusetea ei: luna.

Si totusi e atat de putin din ce inseamna distantele dincolo de privirea superficiala a ochiului meu calator.

Totul este asezat...

Este acolo... uneori doar gandul il strabate.

Alteori, prin minune, si mai mult de atat...

Sunt intre doua realitati, intre doua lumi.

Privesc pe fereastra sufletului meu...

E fereastra cerului ce-si doreste cu o intensitate de neoprit Infinitul.

Adorm!

Wednesday, november 13, 2019

Moeciu de Sus

1:23

preferintele noptii

am fost napustit de ganduri iarasi, spre noapte.
De ce noaptea avem atat de mult timp, sau de ce avem o predilectie spre meditatie, spre analiza, spre observatie?
Poate ca e un efect al observatiei si al cutreerarii acumulate de-a lungul zilei.
Dintr-o data incheiem o constructie a zilei precedente, sau potrivit regulei o seara si o dimineata, avem ocazia sa meditam pentru noua zi, decizii, evenimente, perspective.
Viata nu pare sa ne oboseasca de decat in diferite circumstante.
Dar as zice ca sunt obosit de suferinta, de inca o boala terminala aparuta, de inca un accident, un cutremur, dimensioante parca sacadat in traire pentru a nu ne distruge fara dreptul de a mai lua o gura de aer.

22:04