Trebuie sa ti raspunzi la intrebarea aceasta: esti?
Poti fi si totusi sa nu fii!
La o ora din clasa, la o inchinare, la implicarea intr-o activitate... pentru tot ce este cu adevărat valoros!
si totusi nu poti să nu fii, și să fii!
Asa ca daca tot esti, traiesti, traieste te rog, intens ca un parfum de a fi in existenta!
Trăirea e forma maximă de existență!
Joi, decembrie 31, 2020
18:10
Onesti
Sfarsitul de an seamana cu momentul cand ajungi intr un varf de munte si poti vedea.
Inapoi, dar si prin credinta si asteptari inainte!
Nu uita, sfarsitul de an nu este doar drumul pana aici, ci si momentul in care vezi unde poti, vrei si piciorul tau va pasi!
Joi, decembrie 31, 2020
Exprima frumos tot ce merita asezat langa si mult mai departe de sfera ta!
Declara in cuvinte realitati, ca un limbaj suprapus cu ceea ce existi, sau ceea ce exista!
Joi, decembrie 31, 2020
Onesti
O luna plina.
Asa este anul acesta sfarsitul de an!
Un an plin pana la neimaginat a fost si 2020.
A fost noapte, cu stralucire!
Sau ... doar tu! Stralucirea e mirifica unei lune pline, intr-o noapte ce primeste alta conotatie prin lumina asezata atat de elegant in ea!
Joi, decembrie 31, 202
Onesti
Se aglomereaza toate!
Si activitatile si oamenii!
Si cuvintele lor!
Si ideile lor si ideile noastre.
E mult? E putin?
Asculta, observa suflul umanitatii!
Joi, decembrie 31, 2020
Daca ar fi o zi alba in viata ta, ca la cei din 1931 care incercau sa schimbe trimestrele si notiunea de ziele, si ani, ai putea sa ti-o imaginezi? (Newban story)
O zi alba, pe care nu poti scrie sau nu poti aseza nimic?
E ca si cum s-ar irosi fire de vesnicie!
Si totusi ziua alba este ziua cand infinitul se aseaza in materializarea trairii tale!
Joi, decembrie 31, 2020
17:35
Mi-e dor de linistea neexpusa uitarii, exteriorului, netrairii.
Mi-e dor de momentul cand in aceasta liniste ramai cu tine insuti, cu o perceptie reala a ceea ce esti si a ceea ce devii!
Joi, decembrie 31, 2020
17:32
E mai mult decat am crezut.
Ai fost mai mult decat am anticipat de la tine.
Ai creat trairi ce starnesc bucurii si lacrimi in suflet si asteptari de fiinta.
A fost o zi.
Pentru prima data, o zi in care am stiut ca se va opri. Uimitor de trait si de stiut ca pentru tine este ultima zi!
Nu stii cum sa te raportezi la unele realitati. Doar stii ca accidentele aduc perturbari la orice nivel de traire.
Atat de scurt a fost timpul tau cu noi. Atat de scurt! Si de intens, acum cand privesc inapoi spre locul creat in spatiul inimii noastre.
Cu ganduri adunate intr-un ghem, ca tine, rasfirate apoi peste zilele in care nu mai esti, te purtam in inimile si mintea noastra. Putin cate putin te lasam acolo, asezata pentru un nedefinit de viitor.
***Clarice, in urmatoarea dimineata, in care ar fi trebuit sa zburde la prima ei licarire de trezire spre tine, a spus: putem pregati patutul pentru Nefes, sa o asteptam pentru atunci cand se va intoarce sanatoasa?
Ultima zi a ta, un 30 (fara pereche), de sfarsit decembrie 2020
17:28
Ne construim sfarsitul definit de clar si imperceptibil.
Sfarsitul cand nu devii asemanare cu El.
Daca te asemeni construiesti un sfarsit, pentru a trai infinitul!
Joi, decembrie 31, 2020
17:18
De multe ori uitam ca raul poate avea si sarut si dorinta de a deveni Iisus imparat.
Dar nu pentru ca inseamna iubire autentica ci iubire de sine, atat de nefireasca pentru binele nostru incat cu usurinta le poti confunda.
Si totusi e cea mai dramatica realitate a inimii omenesti, de ucidere a celuilalt.
Si celalalt este Iisus Christos!
Uit ca sunt si eu implicat!
joi, decembrie 31, 2020
17:16
Intr-un fel se suprapun dimensiuni din noi, si spre locuri si mai ales spre fiinte.
Și devenim, sau ne continuam pur si simplu.
Atât de ușor vorbim despre El.
Atât de mult ne uimim de El.
Atât de mult ne încântă povestea Lui, repetată an de an.
Atât de adânc te marchează dispoziția unei Marii, a unui Iosif de a merge pe drumul dedicării pentru planul Lui.
Atât de mare e diferența între atunci și acum! Cer și pământ.
Și atât de imposibil pare, că vom deveni într-un fel, sau altul poveste nativității.
Distanțele de ani lumină, pot fi depășite doar prin minunea întrupării Lui în noi.
Și materializarea a ceea ce povestim este minunea dincolo de cuvinte și urări.
Caută persoana Lui într-un om!! Devin-o EL spre umanitate!
vineri, decembrie 25, 2020
Onești
20:7
O mică femeie, cum o numea cartea ce apărea prin anii 1956, despre viața lui Gladys Aylward... așa era caracterizată persoana cu o credință că Dumnezeu are în plan pentru ea, să fie un misionar pentru China!
Și a ajuns una dintre cei mai mari misionari pe care lumea noastră a avut privilegiul să-i vadă. Și ea este cu adevărat mică, dar Dumnezeul ei, și al nostru este mare.
Ce văd în viața ei este că pentru a fi ghidată de Dumnezeu este într-adevăr nevoie de umilință deplină.
Priviți doar remarca ei uimitoare, în a explica de ce a ales-o Dumnezeu pe ea:
I wasn’t God’s first choice for what I’ve done for China. There was somebody else…I don’t know who it was—God’s first choice. It must have been a man—a wonderful man. A well-educated man. I don’t know what happened. Perhaps he died. Perhaps he wasn’t willing…And God looked down…and saw Gladys Aylward (Thompson, p. 183).
Nu am fost prima alegere a lui Dumnezeu pentru ceea ce am făcut în China. A fost altcineva ales… Nu știu cine a fost - Planul A a lui Dumnezeu - primul ales. Trebuie să fi fost un bărbat - un om minunat. Un om educat. Nu știu ce s-a întâmplat. Poate a murit. Poate nu a fost dispus… Și Dumnezeu s-a uitat în jos… și a văzut-o pe Gladys Aylward.
Doar atât și înțelegi de ce unii oameni poat auzi așa descifrabil voia și planul Lui, și se prind atât de mult de făgăduințele Lui.
vineri, decembrie 25, 2020
Onești
19:56
Frumusețea noastră rămâne totuși combinația dintre bunătate, iubire de Dumnezeu, de oameni, și frumusețea interioară, precum și bucuria și țelul unei vieți trăite cu puțin mai mult de un gram de înțelepciune și un bob de muștar de credință.
Așa se face că de aici poți începe să te construiești sau să te lași construit în jurul acestor valori.
Dacă nu înțelegi asta și nu ai aceste trăsături ce sunt nu doar umane ci și așezabile prin divin, atunci te vei construi incomplet și nesătul dar, de asemenea vei avea lângă tine același tip de om, incomplet ca om, și care produce răni și suferință mai mult decât poți anticipa vreodată.
Nu spun asta decât în condițiile unei modestii de a te analiza, și de a te vedea sau construi onest cu tine însuți și în raport cu ființe de încredere, ce te pot ajuta pe acest drum.
Restul sunt ființe zăngănitoare, poate ce te vor îndemna în momentele de slăbiciune să le urmezi sau să le imiți.
E totuși atât de greu să nu judeci după înfățișare și după criteriile tale. Citind Femeia cu cartea, de Mijnders-van Woerden, povestea lui Gladys Aylward, care a fost respinsa pentru misiunea în China din cauza incapacității de a avansa la examenele de teorie, m-am cutremurat la gândul că putem greși atât de mult fața de un om, crezând că nu poate fi ceea ce își dorește, sau ceea ce Dumnezeu a așezat în dorința Lui pentru el. Și timpul a demonstrat în acele vremuri interbelice grele, că a fost cu adevărat o femeie frumoasă pentru oamenii ce aveau atât de mult nevoie de Dumnezeu.
Rămâne Dumnezeu dincolo de noi, sau prin invitație aici, unde poate modela frumusețea ta și a mea la valorile maxime, uimitor și nebănuit de vibrante și speciale.
jurnal ziua 10
duminică, decembrie 10, 2020
Onești
18:18
jurnal ziua 4
Timpul trece într-un mod cu totul nou.
Lumea noastră s-a subdimensionat pentru 14 zile. Au trecut doar 4.
O bănuială din pierderea mirosului, devenită temutul dușman al anului 2020.
Și așa, fără prea multe pregătiri înțelegi cum se poate schimba o zi, un viitor, cum poți rămâne pentru o perioadă limitată într-un prezent previzibil.
Suntem conștienți de propria existență dincolo de prezent, și dincolo de limita gândului, sau a analizei?
Puterea de a merge pe drumul știut, fără nici o clipă de deviere, este posiblilă, reală?
Viața rămâne să ne ofere răspunsuri care pot să ne definească mult mai mult acțiunile și alegerile.
last day of november, 30, 2020
Onești
Cum se face că unele zile pot însuma dimensiuni antagonice absolute de trăire în viața aceleași persoane?!
Astăzi am descoperit că în timp ce 17 iulie pentru mine înseamna bucuria nunții, 17 iulie este o zi neagra în istoria Rusei - 1918 familia Țarului Nicolae al II-lea a fost executată de comuniști. Familia Rmanov, cu cei 5 copii și cu cei loiali au fost apoi dezbrăcați și îngropați într-o pădure, simbol al necunoscutului și anonimatului.
Apoi sept 11, 2001 este zi neagră, și totuși Tony, băiatul dragii mele surori Mihaela își serbează ziua de naștere, din 2005 încoace.
Astăzi, nov 20, 2020, undeva în prezentul trăirii fragede, un baiat își afla în ziua lui de naștere, moartea mamei lui.
Rămân tributar unei limite absolute ... când într-o zi de vineri, din anul 31. d. Chr. cineva murea, pe o cruce, și tot în acea zi se declara: 's-a sfârșit.' Dumnezeu răspundea problemei suferinței și construia prin moartea lui, ziua eliberării.
vineri, nov. 20, 2020
Onești
Am căutat să trăiesc și să înțeleg, mai mult în alții e drept, suferința.
Și după neoprite căutări, cu sens, cu profunzime, cu lacrimi, încă simt că sunt la început de drum.
Ce știu cu siguranță este că dimensiunea mea de observare a realității este mult mai mare decât o văd eu.
Așa cum văd în timp, impactul spre ceilalți, al unor cuvinte, sau oameni.
Ce este cert despre suferință e, că ne îngenunchează.
Ce mai e sigur e ca vine, si de foarte multe ori este o taina ce necesita explicata, sau lasata peste timp in linistire.
Și un lucru este la fel de cert:
Dumnezeu mai are de dat răspunsuri pe care noi le așteptăm cu mare intensitate, și care acele raspunsuri ne vor implini înțelegerea trăirii.
Răspunsurile Lui de până acum sunt demne de a fi observate.
Dar încă sunt răspunsuri de oferit problematicii suferinței.
Onești, vineri, nov. 20, 2020
Ai putea vreodată să crezi că nu mai ai nimic de spus?
Nimic.
Tot ce a fost de spus s-a epuizat, ca o trăire a unei zile, sau a unei clipe.
Am putea să vedem dimensiunea aceasta de finit în limbaj? Dar și ca o exterioarizare a unui finit din noi?!
Și totuși, câte puțin, se naște convingerea finitului din noi.
Știu că sună metodic dezavantajos pentru cititor, știu că sună a oprire a unui dar...
Înseamnă ceva pentru noi, pentru alții, cuvintele noastre?
Dacă încă trăiesc cuvintele, poarta infinitului este neîncleștată de om.
Onești, noiembrie 19, 2020
Astăzi am urmărit intens încă un apus de soare.
Sunt copleșit de atât frumos ce rezonează prin rostire și trimitere la realitate.
De ce suntem mereu atrași de căderea unui soare?
Mereu mă întreb, de ce nu ne întristează? Doar pentru că știm că mâine va răsări din nou?
Și totușim, pentru om, apusul de soare este o trimitere la oprirea lui, nu doar la nevoia de oprire temporară, ci și la conștientizarea pe deplin a nopții.
Viața însăși are trăsătura aceasta a unui apus... se închide, chiar dacă într-un mod mai personal, deocamdată.
Și totuși ce poate fi mai intens în trăire ca un apus de soare?
Miliarde de nuanțe ca intensitate a luminii ce se revarsă spre umanitate, ca o trimitere a ceva ce este și nu este repetabil.
Niciodată nu poți rămâne la fel după apusul unui om, ca și după apusul unui soare.
Forfota nemuririi acoperită de efortul ritmic de normalitate.
Și totuși nopțile sunt de departe rămânerea unui cer fără soare. Doar fără soare observăm stelele, care până la apus au rămas acolo, acoperite de strălucirea soarelui. Și cerul apoi din luminos. din roșu, se transformă în miliarde de firmituri din soarele apus.
Într-un fel lăsându-ne să înțelegem așteptarea și rostul.
Dar apusul naște în noi dorința unui mâine.
Onești, joi, noiembrie 19, 2020
