Am trecut pe aici cu surprinderea noptii.
Suntem pe acelasi drum, uneori mai dureros alteori mai inconstienti de durere.
Dar mergem spre ceva, ce uneori este nedefinit ca o noapte cu nori si fara luna.
Si totusi avem imboldul vietii de a nu ne opri, de a lupta cata vreme inima noastra bate in piept.
Luptam pentru o definitie de viitor, de asteptare, de implinire, de speranta ce timpul o infiripeaza si mai mult in mintea noastra.
Tocmai ca pierdem viata si timpul printre degete, ca nisipul unei clepsidre, intelegem clar ca infinitul e utopia noastra ce am dori sa devina nu doar vis ci si traire.
Tocmai ca am plans am dori sa oprim plansul si sa asezam viata pe coordonatele promisiunilor ce le dorim sa fie vesnice, cum sunt iubirea sau existenta alaturi promisa copilului ce-l tinem in brate sau frumoasei ce o dorim cucerita in viitorul ei asezat intr-un prezent.
Nu pot visa mai putin decat sunt.
Nu pot astepta ceva inferior mintii si preocuparilor din noapte si zi.
Nu pot sa nu astept mai mult decat o piatra rece ce contine numele-mi invins.
Stiu ca oricine trece prin viata intelege mai mult decat orice respiratia infinitului ce strabate plamanii nostri inmuiati in suferinta.
Pierdem asteptat sau neasteptat. Dar ne ridicam, ceilalti si calcam pe aceiasi tarana.
E parte din stanca ce modeleaza lupta.
Onesti, luni, ianuarie 13, 2020
Suntem pe acelasi drum, uneori mai dureros alteori mai inconstienti de durere.
Dar mergem spre ceva, ce uneori este nedefinit ca o noapte cu nori si fara luna.
Si totusi avem imboldul vietii de a nu ne opri, de a lupta cata vreme inima noastra bate in piept.
Luptam pentru o definitie de viitor, de asteptare, de implinire, de speranta ce timpul o infiripeaza si mai mult in mintea noastra.
Tocmai ca pierdem viata si timpul printre degete, ca nisipul unei clepsidre, intelegem clar ca infinitul e utopia noastra ce am dori sa devina nu doar vis ci si traire.
Tocmai ca am plans am dori sa oprim plansul si sa asezam viata pe coordonatele promisiunilor ce le dorim sa fie vesnice, cum sunt iubirea sau existenta alaturi promisa copilului ce-l tinem in brate sau frumoasei ce o dorim cucerita in viitorul ei asezat intr-un prezent.
Nu pot visa mai putin decat sunt.
Nu pot astepta ceva inferior mintii si preocuparilor din noapte si zi.
Nu pot sa nu astept mai mult decat o piatra rece ce contine numele-mi invins.
Stiu ca oricine trece prin viata intelege mai mult decat orice respiratia infinitului ce strabate plamanii nostri inmuiati in suferinta.
Pierdem asteptat sau neasteptat. Dar ne ridicam, ceilalti si calcam pe aceiasi tarana.
E parte din stanca ce modeleaza lupta.
Onesti, luni, ianuarie 13, 2020
