Lumea noastra si a mea, a devenit atat de straina unui ieri care imi pare acum la milenii departare.
Sau a devenit normala?
Totul pare ca s-a oprit, si in acelasi timp totul parca e normal, cu o singura precizare: parca as trai in vid, parca as trai intr-un incetinitor de timp, cu totul alceva fata de secolul vitezei.
E a 13 a zi de carantina militara. Iesim din casa intr-o lume inexistenta si ai zice absenta.
Daca ai ocazia sau clementa sa iesi!
Totul e la o alta dimensiune!...
Pana sa ajunga probabil luptele pentru viata, atat de accerbe si atat de pierdute si mai aproape de noi. Dar si acestea par inca inchise doar intre ziduri, ca sunt case, ca sunt spitale... din cand in cand ne mai sunt dezgolite!
Nu putem inca invinge.
Mai e de mers.
Ne adaptam. Atat de evident si atat de bine, atat de ireal si atat de grav as spune!
Spaimele din trecut au devenit naluci, acum ingrijorarile se apropie mai putine si mult mai suple.
Valorile si nonvalorile nu mai stau la aceasi taraba. Pot fi vazute de la distanta.
Caracterele se definesc sau sunt definite deja.
Omul e mai om, sau mai putin om.
Ma intreb, cat ne costa inca factura comunismului in felul cum aratam si ne comportam ca societate?! Sau factura urii, a indiferentei, a egoismului?!
Sigur imi voi atrage critici! Dar umanitatea are sansa defilarii mai mult decat discursul si imbaxeala expansionista irelevanta a surplusului ajuns la saturatie in virtual!
Cat de actuala ar fi Evanghelia!
Cat de relevant este ce crezi acum?
Apune o era, o generatie, un om, pentru a se renaste altceva: Admirabila Fiinta!
Sambata, aprilie 04, 2020
Onesti
21.30
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu