“Graba de a fi online”
Vad o goană a unor oameni, ce gasesc o responsabilitate, o chemare, de a fi online, de a spune ceva, de a fi relevanti, de a fi salvatorii unor fiinte in permanenta furtuna, care depind de cuvantul lor, de sfatul lor, de intelepciunea lor, a celor ce ‘trebuie’ sa fie online.
** *trebuie sa admitem ca generalizarea poate necroza ireversibil analiza de fata!
* * trebuie să menționăm că și consumatorul de online se pliază pe subiectul in speță.
Au sentimentul de atotsuficienta in comparatie cu altii, de a le fi superiori, cu necesitate, de a le fi guru, lumina, calauza...
Te rog sa te gandesti foarte bine la acest aspect. Te rog sa nu lasi mintea ta sa te ‘incerce’, ci doar analizeză aceasta realitate!
Mentalitatea chemarii speciale, a rolului salvific, exclusiv, este pe cat de tentanta pe atat de responsabila, dar si de inselatoare, ba chiar tulburatoare.
Problema saturatiei este atat de reala, problema concurentei informatice este la fel, actuala, dar si explozia de contradictii in domenii de atractie pentru ‘target’, pune pe om in fata blocajului sau mai rau, a confuziei ce duce la respingere, a ofertei prezentate. Si in conditii de nevoie reala... uneori.
Astfel ajunge ca sa ai putina stima de sine, sa ai o gandire pozitiva, sa frunzaresti cateva informatii, sa-ti faci o carcasa redutabila, mondena, atractiva si ai ajuns sa fii mare vlogger sau mare somitate in orice domeniu, sau intr-un anumit domeniu, cu
fărâme de aparenta modestie.
Limbajul este unul de ‘bai’, sau ‘varza’, de ‘tu esti cineva’, tu ‘poti orice’, ‘cheia e la tine’, ‘interiorul tau iti v-a spune ce ai nevoie’, ‘schimba lumea incepand cu tine’; sau ca să schimb registrul puțin, ‘eu cred ca situatia acesta merge cu siguranta intr-acolo’, ‘documente uimitoare’, ‘secrete’, arata ca... și astfel ai devenit unicul purtator de adevar fara de care omul nu ar supravietui si pentru care posteritatea iti v-a ramane vesnic îndatorata!
Raman uimit cat de multe exemplare se expun in felul acesta!
Raman uimit cat de usor se cumpara agitatii emotionale fara substrat, fara urma de profesionalism si pregatire reala, ca si produsele ‘made in China’, ieftine dar fara prea mult folos si fara calitate.
Raman uimit cat de usor se delibereaza pe
seama unei afirmatii, a unei pareri, fara sa fi auzit de ‘a medita’, ‘profunzime’, concept, traiectorie si definitie a vreunui ganditor, a unuia care cu adevarat are darul sau pregatirea necesara, sau de ce nu a fi avizat pentru aceasta. Un minim de elaborare.
Astfel omul e aruncat intr-o jungla in care se urmareste superficial nevoia lui reala, sau mai rau imaginara, indusa, dar de fapt se inlocuieste o tendinta neimblanzita de a iesi in fata, de a se autopromova, a ‘istetului’, a indraznetului de cartier’, o tendință de a se cuibari pe un piedestal in fata altora, de a se inalta pe sine, o forma destul de mascata a ceea ce numim pacat luciferic dar si de pacat, daca am putea sa-l botezam ‘arhimanic’, adica foarte distructiv, pentru sine dar mai ales pentru ceilalti.
Omul este jefuit de sansa de observare persoanala
a realitatii. De timpul in care dupa observare poate analiza, medita, adanci realitatea, ce o observa el, nu neaparat ii este indusa artificial ca nevoie. Omul nu mai are sansa sa se vindece, sa discute cu un altul, sa dialogheze cu divinul, sau sa se uite, sa caute, sa astepte o solutie, un raspuns, de la timp, de la sine insusi prin framantare, sau chiar de la altul sau de la divin ori propria investigare carturareasca.
Ma ingrijoreaza usuratatea cu care se ajunge la titlul de specialist, treiner, expert, doar prin numarul de viziualizari, asa cum o stire falsa ajunge usor la 100.000 de viziualizari comparativ cu 3000 ce acceseaza adevaratul eveniment.* Mediocritatea, incultura, neexperienta multimii a ajuns sa certifice aceste titluri pentru o lume din ce in ce mai bolnava dar si cu probleme din ce in ce mai complexe.
Si in acelasi timp nevoi ale oamenilor sunt hranite atat de artificial si cu efecte spre malnutritie si dezechilibre.
Omul isi pierde capacitatea de a intelege, se a filtra informatiile, de a avea idee de sursa credibila, si poate cel mai grav capacitatea de a-și forma o opinie; și intr-un final, capacitatea de a gândi.
*cea mai mare chemare a acestui grabit este mereu a urmari sau a expune vizualizările.
Dar ma ingrijoreaza adanc aceasta fuga de a exista in spatiul online, ca o necesitate de a fi Mesia pentru oamenii ce s-au mutat in spatiul virtual uitand astfel sa fie oameni cum au fost de veacuri - in a atinge, in a mirosi, in a imbratisa... si in a fi dispusi sa asculte pe cei de langa ei, din spatiul real; pe cel care ar fi dispus in aceste conditii, sa-si deschida sufletul fata de tine, pentru ati da increderea prin simplu fapt ca-i esti prieten, sau aproape, nu pentru ca tu ai nevoie de el ca si public ascultator! Si in realitate nu-ti pasa decat de dorinta ta de a fi acolo, pierdut prin milioanele de Giga, multumindu-te si laudandu-te cu relevanta pe care ti-o dai ca iluzie perpetua aparitiilor tale viitoare.
Inchide camera... pardon tendința, ispita, eul diabolic si luciferic.
Prefera un Mesia in umilinta Sacrificiului suprem, imitandu-L.
Onesti, 4 mai 2020
23:42
