Ai putea vreodată să crezi că nu mai ai nimic de spus?
Nimic.
Tot ce a fost de spus s-a epuizat, ca o trăire a unei zile, sau a unei clipe.
Am putea să vedem dimensiunea aceasta de finit în limbaj? Dar și ca o exterioarizare a unui finit din noi?!
Și totuși, câte puțin, se naște convingerea finitului din noi.
Știu că sună metodic dezavantajos pentru cititor, știu că sună a oprire a unui dar...
Înseamnă ceva pentru noi, pentru alții, cuvintele noastre?
Dacă încă trăiesc cuvintele, poarta infinitului este neîncleștată de om.
Onești, noiembrie 19, 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu