vineri, 31 decembrie 2021

Un ieri!

 Nu conta casa unde eram.

Am fost cam la toate, dintre ai noștri.

Important era că eram cu toții acolo. Și era bucuria revederii, și vorbelor pe care deja le puteam anticipa în frumusețea rostogolirii lor...

Și eram noi, acolo, adunați... Fiecare în prezența lui o prezență spre celălalt. 

La început eram mai mulți. Apoi copiii se retrăgeau în camera lor. 

Noi ne vedeam de discuții; din când în când mai intrau în lumea noastră. 

Mai erau poezii, jocuri de frumos, priviri de sublim într-o frumusețea ce semăna cu Cel ce ne unește.

Apoi unii mai plecau prin alte locuri unde se sărbătoarea aceași trecere de an, dar puțin diferit. Mai tineri.

Apoi n-am știut că nu se mai putea face o sărbătoare din cauza pandemiei...

Apoi n-am știut că și noi vom pleca...

Din dor și drag de voi ne sunteți amintire de frumos și de revărsare spre un nou an, memorabilă spre nedefinire ci doar spre dorul de trăire...

Vă știm!!! Și voi pe noi, așa că nu uitați asta!!!!

Am fost cu voi!


Coșna, vineri, decembrie 31, 2021.

Urare - Crin Trindafil Theodorescu

 Las această urare deosebită, retrospectiva deosebită de sfârșit de an!


Doamne, să dăm cărțile pe față și să facem socotelile de final, zic. Să nu ne ascundem după degete, mai ales eu, găuritul, după degetele Tale împletite din fire de înviere, să nu ne ascundem. Suntem prieteni încă din cer și mi-am propus să ducem prietenia asta înapoi de unde-a venit. Dar adevărul e coada de la mătura cu care fac curățenie în inima mea. Să fim sinceri. A fost un an nașparliu pe alocuri. Prea mulți morți mi-au apăsat inima, îngenunchiind-o până mi-a ieșit lacrimă pe ochi. A fost anul morții la Lușca, nicicând, nici în războaie n-au căzut atâția dintre noi, nicicând. Și-a mai fost și anul fără de întoarcere. Tu știi ce zic, că îmi citești cuvintele încă înainte să ajungă pe buze. Mi-a lipsit gustul ăla bun, de vanilie, pe care îl simte omul întorcându-se la casa lui dintr-o mare călătorie. Anul ăsta nu i-am dat inimii mele pe la ochi cu apă de mare, nu i-am pus în bucate sarea valurilor, că nu m-au lăsat morții să-mi aștern pașii pe potecile lumii. N-am să te mint, nu tocmai pe Tine, mă macină dorul după drumurile mele. Lup în lanț, asta sunt. După fiecare pădure încețoșată îmi zâmbește câte-un val, și uneori, când ies dintr-un târâș la limita dezbrăcării, în peștera mea, am senzația că am ajuns pe-o plajă caldă unde mă aștepți. Că Tu știi, Stăpân al inimii mele, că de-acolo de unde-am pornit acolo mă voi întoarce, că toate zbaterile vieții mele mă duc la plaja aia măruntă și pietroasă unde ne-am cunoscut noi doi. Că paradisul e clădit după butaforia celei mai fericite clipe pe care ai trăit-o pe pământ, Doamne Soare, Doamne cald și Doamne bine ce-mi ești, Doamne val și Doamne rază.
Și ca să fim onești până la capăt, recunosc, din dragoste de Tine și nesilit de nimeni, că n-a fost anul rău, deși nici bun n-a fost. Că-mi veniră de sus bucurii adânci. Abisuri întoarse pe dos, ca un pulover scos repede, abisuri pline de lumină.
M-am prins, anul ăsta, că pot iubi oriunde. În Argeș în jos, pe un râu frumos, într-un sătuleț mohorât din Bavaria rece, pe-un vârf alb de cretă din Arhipelagos, într-o crevasă umedă de peșteră glaciară, chiar oriunde. Și m-am prins, deodată, că ceea ce părea blestemul vieții mele e de fapt binecuvântarea ei din urmă. Că bogăția mea nu va fi vreodată rădăcina din tălpi, ci floarea din vârful privirii. Că voi arde până la capăt la fel de bogat cum m-am născut, la fel de sărac cum voi muri. Și că dincolo de ce mi-ai dat, nebunie ar fi să mai cer adaos, fie și un fir de lumină răsfrânt pe un spin de trandafir, pe-o petală de crin.
Îți mulțumesc că nu m-am îmbogățit. Tu știi că n-am vrut niciodată asta, dar se putea întâmpla accidental, nu? Nu știm noi doi comori neprețuite în peștera aceea, nu știm? Că dacă m-aș fi îmbogățit m-aș fi rătăcit de sufletul meu, că în loc să visez insula cu lumină, mi-aș fi cumpărat-o. Știu acum că moartea omului nu e capătul suflării, ci capătul visării. Și că visurile când se împlinesc sunt condamnări la moarte. Ține-mi visul, întreg și mustos, Doamne-al meu...
Și-ți mulțumesc și pentru dușmanii mei. Așa zicea Tata, subțire și nedefinit, că omul trebuie să aibă dușmani. Ani de zile m-au răscolit cuvintele astea, toți înțelepții bărboși din agorele mele îmi spuneau că din contră, să n-ai dușmani, să n-ai dușmani, și eu, păcătosul și răul, mereu puteam număra câțiva. Pot ș-acum. Slavă Domnului, îți mulțumesc c-am înțeles. Că omul fără dușmani e ipocrizia dusă la perfecțiune. De-atâta grijă să nu superi pe nimeni rămâi fără tine și te trezești neom. Te trezești moluscă, nevertebrată, preșul amorf și muced pe care se șterg tălpile tuturor. Mulțumesc. Sunt încă om nefiind tuturor toate.
Și pentru toți oamenii ăia înalți, pe care îi iubesc fără cuvinte, peste orizonturi, mări și oceane, continente și bariere de corali să nu uit să-ți mulțumesc. Cu care nu m-am văzut niciodată în ochi, dar care atât bine făcut-au sufletului meu izbit de spaime. Și pentru ceilalți pe care mi-ai îngăduit să-i iau în brațe și să le șoptesc crezul meu în ureche, te iubesc bă, te iubesc fă, vă iubesc, aici, în curtea dintre brațele mele trecătoare, unde dansează Dumnezeu ca la nuntă, aici, pe pământul binecuvântării mele, aici. Mulțumesc.
Și iartă-mă, Bunule, pentru toate găurile din mine, alea prin care-mi ies păcatele, că dovadă mai curată că există Dumnezeu ca asta n-am. N-am. Sunt o corabie plină de găuri, sfărâmată de răutate, dărâmată de greșelile greșiților mei, o epavă care plutește ilogic și miraculos doar pentru că-n pânzele ei cenușii suflă Dumnezeu cu iertare, de aia plutește. Și iertarea e fructul iubirii tot așa cum minciuna e fructul răului. Și nu doar că plutesc pe marea vieții ăsteia, că după ce că sunt ciur de ticălos, iaca te mai plimbi prin mine, sărăntocul, cu mâinile la spate și cu zâmbetul pe buze. Un latifundiar pe țarina lui, așa ești Tu prin mine. Ca și cum n-ai ști. Ca și cum n-ar conta. Că toate le poate duce iubirea, și răul, și păcatul, și căzutul, pe toate le ridică și le spală și le împletește cu fir de veșnicie, să strălucească-n om dumnezeirea.
Pentru toate pe care mi le-ai dat, bune-rele, adânci-înalte, albe-negre, îți sărut mâna, Înviatule. Și la anul care vine dă-mi înțelepciune, sănătate și dragoste. Și de nu ți-a mai rămas înțelepciunea, că știu că e mare cererea zilele astea, dă-mi sănătate și dragoste. Știi ceva? Măcar dragoste dă-mi. Dă-mi dragoste, că fără ea sunt geologie fiziologică, piatră cu puls, mineral armat cu acid dezoxiricbonucleic. Lasă-mi dragostea și ia-mi totul, că fără iubire nu te-aș mai putea vedea în ochi, Doamne Dumnezeule frumosul adevărului, și-aș trece pe lângă Tine pe drumul vieții fără să te recunosc, și păcat mai mare ca ăsta nu-i.
La plini de iubire ani.
PS. Să nu uit: Tatăl nostru carele ești în ceruri,
Fii cu tatăl meu care este în ceruri.

2022

 Scriu despre un an care nu mai este și totuși este.

E o uimire trecerea dintre ani.

Ideea de spărbătoare. Nu pot fi toate zilele la fel. Nu pot fi anii la fel. 

Nu poate fi sărbătoare tot timpul. 

De aceea prețuim bucuria sărbătoririi unui nou an. 

Nu știu dacă bucuria este că încheim un 2021 sau că ne naștem ca ființe într-un 2022.

Ne purtăm aceași sau diferiți în zilele ce-i aparțin?

Suntem la Coșna. E primul început de An în formula aceasta...

Cine putea spune cum va fi începutul lui 2022?

Cine poate spune cum va fi începutul lui 2023? Și totuși va veni o zi, tot de sărbătoare când vom număra ultimele secunde ale acestui an nou, așa cum am numărat ultimele secunde a lui 2021 în zăpada și vremea caldă din această seara! 

Ce devin în 2022? Ce rămân?


Coșna, vineri, decembrie 2021


marți, 28 decembrie 2021

Demonii - Dostoievski

 Ce nu face omul în virtutea obișnuinței?

Apoi o remarcă la adresa lui Trofimovici:înclin să cred că spre sfârșitul vieții lui lumea l-a uitat cu totul, Activitatea lui fusese sortită să ia sfârșit aproape odată cu începutul ei... 10

Ca să vezi unde îl poate duce pe om puterea imaginației! (ideea creării unei imagini a surghiunului și a interesului pentru persona lui, ca și cenzură, sau mai mult - idee cu totul ireală - ) 11

despre un poem de a lui - Poemul nu este lipsit de unele calități poetice, și chiar e scris cu un oarecare talent...13

dat fiind conținutul lui absolut inofensiv în zilele noastre... 14

omenirea înțelegând despre ce e vorba...14

în străfundurile sufletului se simțea extrem de flatat. 14

Iași, dec 28, 2021

2:00

Remarcabil

E tarziu in noapte!
Un fel de a fi mai străin ca niciodată.
În noi, cineva a știut că poate fi incheiat un om, cum se incheie o zi.
Nu un upgrade ci o finalitate fără nevoia de retuș.
Cum spunea Dostoievski in Demonii, parafrazat, în viața unui om nu se petrecuse nimic remarcabil... chiar daca el se referea la gubernia lui...
E remarcabil că Cineva s-a gândit să facă din existența noastră șansa remarcabilului!
Și doar atât și te oprești să te reculegi.


iași, decembrie 28, 2021

vineri, 24 decembrie 2021

Uitare nepierduta

 “de as putea sa nu uit niciodata cuvintele, 

imbratisarile, clipele astrale…

ocaziile prin ochii de acum sau prin redescoperirea lor prin depanari de amintiri paralele… as zice ca nu pot transforma nimic din trecut spre prezent.

Si totusi sunt atat de multe…

de la priviri, la atingerea titlurilor copertilor si a continutului lor, spre pasi facuti fie stangaci fie mai stabili… pana la intensitati de trairi in durere sau extaz…

Toate sunt atat de multe si eu ramas atat de mic… de putin… 

O atingere intr o zi sau atingerea zilei, un loc special, zborul, primul zbor sau zborul banal devenit nebanal prin traire dorita…

Repetarea sau degustarea unui deliciu culinar, sau a atator bucurii in partasire ai nuante de a fi…

atat de multe, ce pot incapea in atatea vieti si totusi o singura viata nu poate exista…

un glas… o chemare… un sunet… daca as putea sa nu le uit… atat de multe… Si totusi raman cu glasul meu auzit, pietrificat sau curgator in locul altuia de langa mine…

Iti dai seama ca esti amintirea mea cu trairea iubirii depline? iubirea … daca as putea… si totusi de aici incepe infinitul!!!!”


Iași

Asezamant

Trecut’au anii peste noi de-acum,

Si timpul ne-a purtat pe toti pe-al vietii drum.

Un univers lasat ca amintire si frumos,

O pregustare de avant, de anotimp cu soare sau ploios…


Prime iubiri, rucsacul si P.A.

Am tot pasit incet spre a invata.

Doar patru ani, ne povestim ca e festin…

Am devenit familie, putin cate putin.


O tabla sparta, alergari sau teze,

Chiuluri in masa, ori la banci pe metereze.

Dirigintie, joc din eleganta tineretii

Cresteam fara sa stim, crengi intr-un pom al vietii.


Din nouzeci si cinci ne ati luat ca si copii

Si ne ati cladit cu suflet, chiar din temelii.

Era un fel de paradis si-a diminetii roua…

Si-asa pan’ la sfarsit, in nouazeci si noua.


Am invatat destine si un vis,

Cand ne-ati trecut din inima, prin ce e scris.

Literatura, comentarii - grav si apasat,

De nu aveam curaj pentru nimic de obiectat!


Sa fiti mereu mult peste asteptari!

Asa va stim, prezent dar si visari.

Transmiteti ganduri pentru infinit in viata,

Ramaneti tot ‘diriga’ ce atinge spre povata!


Si cate nu ar fi acum de spus

Despre acele clipe, zboruri si apus!

Dar astazi dupa 22 de ani …

Va spunem toti cu drag ‘La vesnici ani!’


vineri, decembrie 2021 

Iași

22:12

miercuri, 22 decembrie 2021

CLARICE                                     HFGEHGJHKLNDBFMKNITBYJHKGBTYUIYUĂ9P07YUL9K78YTR5T6YU7I8

Simple

 Un înger se grăbi din cer

Să spună omului mister,

Că Împăratul s-a născut,

Și ochi de om nu a văzut.


El Dumnezeu din veșnicii

Venit-acum printre copii

În grajd, în staul, într-o iesle,

Umil născut ca-ntr-o poveste.


El a venit să ne arate

În vorbe sfinte și curate

Din inima lui Dumnezeu,

Să îl iubim și tu și eu.


În fapte era bunătate

Minuni, în orișice cetate

Să știe omul chiar de-i jos,

Un drum spre cer, Iisus Christos!


Nu este Chip mai luminos

Și nici pe lume mai frumos

Că-i scris în Sfânta Carte da

Cum cerul vrea a ne salva


Pe gânduri iar rămân acum

Și tot privesc umilul drum

Aici mă cheamă, îmi șoptește.

Să îi spun da, așa dorește.



marți, 21 decembrie 2021

Dumnezeu

 Eleganța Dumnezeirii este imaginea infinitului cuprins in necuprinsul unei vieți - Iisus.

Ce poate fi mai neînțeles decât Dumnezeu în Iisus?

Și ce poate fi mai deplin de iubit decât El, răstignit?

Dacă nu te oprești aici, nu ai trăit niciodată!!



Iași 21:48

Război

 Zilele aleargă în zborul nebun

de viață și moarte, al necredinței drum

răzbunare, complot, răutate și vină

Sfidarea iubirii, sfidarea divină.


Ochiul răzbate imagini deșarte

Nimic să mplinească, totul e moarte

O lume virtuală pentru ochiul ce crește

Miraj în tăcere, ucis fără veste.


E nvoială demonică și luptă acerbă

Pentru inima ta, ce spre cer e să meargă

Să iubesți ce-i minciună și gol și pământ...

Să rămâi în durere, fără glas, fără gând...


Noapte e-adâncă, și norul e dens,

Viața-i săracă, ești rămas fără sens...

Nu mai este credință nici lege, nici iad

Sufletu-i rece ca o piatră de jad...


Vântul mulțimii te abate oriunde

Ura, minciuna, adânc te pătrunde...

Lungă e ziua, căzută-n abis

Pentru omul învins și rămas fără vis...


Dar acolo, în noapte un glas, te cuprinde

Și focul credinței iar ti-l aprinde...

Știi că-i puterea lui Christos răstignit

Ce te iartă, te cheamă spre vis împlinit...


Ești dorul de mine, un ocean de iubit...

Cuvântul, slujirea, regăsit infinit.


Iași

21:37




duminică, 12 decembrie 2021

Dacă

Dacă


daca as putea sa te vad Doamne

mai aproape de mine

Sa ti aud tainice soapte

mai curat, mai clar, de i zi sau de i noapte.


daca as putea sa te ating

distanta dintre tine si mine

Ca un pas pentru iarna de acum

Aripi ridicate din scrum.


Daca as putea sa vad cu lacrima mea

Inviere mai mult decat trup…

M as vedea cum nimic n as putea sa aduc, 

N as dori nicaieri sa ma duc

Credinta din lacrima ta.


Ingenunchi dorinte din lupte adanci

Ce imi sfarma bucati de ce simt

Tu mi vorbesti calator si angelic ascuns

Un ocean de iubit ce a strapuns…

un imens nepatruns… 

Esti aici!

Lume de vis

 Pentru o lume îmbătrânită prematur,

pentru umanitatea ce a uitat puritatea, speranța, iubirea pentru celălalt...

Pentru o lume scăldată-n invidie

în ură, în războaie, în minciuni...

Pentru omul avid de putere și de neantul gol al bogăției înrădăcinate...

Pentru cerul pătat de sânge...

De idei contradictorii pentru nesațul cunoașterii...

sau pentru viziuni pentru lume și viață care satisfac doar jocul silabisirii conceptelor dar aproape niciodată asumate și împlinite în propria trăire... sau analizate ca un final de veac al sfătuitorului ce părea înțelept...

Pentru iluzia necunoscutului dar nu și nevoia reala a fiecărei persoane... înțelepciunea în nevoia de împlinire fără a răni un altul de lângă tine creionată în gândirea abstractă doar ca și căutare... fără nimic mai mult de oferit...



Pentru acești oameni, neșterea Lui, a lui Iisus Christos a fost o uimire,

dar și o speranță cuibărită de veacuri în inima noastră înșelată atâta amar de vreme...

Nașterea ce a dus la viața de om, adevărata viață de om a fost răspunsul întrebărilor adunate ale filosofiei, ale omenirii în căutare de sens și împlinire...

Și după două milenii încă ne mai surprinde în răsăritul umil din secularismul înrădăcinat... a unui sâmbure de muștar al credinței că lui Dumnezeu îi pasă de noi... că este aici, printre oameni, interesat de soarta lor, dispus să și așeze urmele pașilor lui însângerați înaintea noastră.


Ce poate fi mai sublim în condiția noastră umană... Decât realitatea umanitații însumată în viața lui, aleasă astăzi ca o garanție a asumării trecutului nostru față de El, chiar și în prezent...

Ce poate fi mai sublim decât bucuria de a vedea aproapele, de a-i contura existența în jurul persoanei Lui Iisus Christos...

Cum poate fi umanitatea mai frumoasă fără invidie, fără ură, fără trădare, fără dualism, fără răutate... da fără răutate... ca un simbol al divinului revărsat spre inima noastră renăscută prin nașterea Lui...

Ce poate fi mai virtuos decât omul cu principii morale pentru care este dispus să-și dea viața... cu drag și pasiunea de a trăi investindu-se pentru binele celuilalt...

Pare o lume de vis nașterea lui dacă ar fi să extrapolăm la nivelul fiecărui om trăirea Lui Iisus Christos!

marți, 30 noiembrie 2021

About

 Ce poate fi mai maret decat sacrificiul?

De multe ori ma intreb!

Poate fi ceva mai valoros decat viata, decat eternitatea?

Intreband aceasta, inseamna ca realizezi ceva mai maret decat tine.

Si totusi nu e iubire mai mare decat sa si dea cineva viata pentru prietenii sai!

Si pentru umanitate?

Nu poti ramane necunoscut!!!



tuesday, november 30, 2021

Iasi.

Clipa astrală

 Există un moment în viața noastră când timpul se oprește, când pari suspendat în infinit, în spațiu, în care nimic nu mai poate avea valoare dacă ai alege să te întorci la viața ta.

Există acel moment de suspendare a realității... în care realizezi decisiv valoarea și nonvaloarea.

Atunci e momentul în care înțelegi ce spunea CS LEWIS prin cuvintele: tot ce nu este veșnic este veșnic inutil.


Această clipă de trăire reală, dincolo de abstract ca și percepție, această clipă de obiectivitate absolută, când se produce click ul existențial, determinant, este momentul întâlnirii cu 'ceva' ce Cineva a lăsat în noi, numnit -  gândul veșniciei.

Dimensiunea acelei suspendări, acelei clipe, mă copleșește prin neuitare! Sau prin impactul asupra creierului care poate înțelege dimensiuni neatinse, dar palpabile în această dimensiune de trăire, e uimitor acest impact.

Așa că mă opresc în această clipă astrală a umanității prin ochii și trăirea mea!



Iași, marți, noiembrie 30, 2021

14:25

vineri, 26 noiembrie 2021

Despre

 'E suficient' aș spune. Dar nu pot!

'Ajunge!' Aș spune dar nu știu care e limita.

'Acum' este momentul. Aici am învățat așa să zgării la suprafața cu mici nuanțe de înțelegere limitată.

Știu! Ce știu este că nici nu știu cât este știutul, și nici cum știu ce știu (epistemologia)... sau cum apare ceea ce este de știut, cum ia formă materia spre care mă îndrept în preocupare.

Sunt! sau Ești! De asemenea sunt contrariat de neființa mea în devenire, și de nesiguranța cu care te privesc că ești. Ce ești... tu, cel din fața mea... Cine ești... Ce relevanță are dimensiunea exprimării mele spre tine, sau viceversa. Cel mai grav este să te fac să fii în forma în care nu ești.

Tresărirea! E sublimul ce îmi atrage atenția la viață sau ce ceva în afara sferei obișnuitului!

Liniștea!

Teama!

Toate sunt definiții ce rămân sau dispar. Ce le perfecționez sau le demasc!




Iași, vineri, noimbrie 26, 2021

Diferențe

 Sunt multe lucruri ce nu pot fi gândite despre El, INfinitul, Tatăl.

Primul ce mă încântă este că El nu se răzgândește niciodată.

Sau forma lui de răzgândire este atât de ... caldă și fără să implice rănirea mea.


Alt lucru este că Dumnezeu nu este nevoit să retracteze. Și asta e uimitor. Să greșească într-o exprimare, într-o atitudine pe care o manifestă. Să fii perfect la nivelul vorbelor și atitudinilor e sublim. Ești sublim, și sublimul tău mă motivează și mă copleșete.


El nu se depărtează de oameni. E acolo și tace. Tace cu lacrimi în ochi, ochii suferinței ce tu nu o înțelegi decât când comportă dimensiuni spre tine, sau spre ce iubești.


NU face nimic care să te stânjenească sau te facă să roșești prin comportamentul Lui.

El știe să te facă să nu te simți rău sau rănit, sau trădat. Privirea Lui fără cuvinte e suficientă să înțelegi că El nu te-ar vinde niciodată, ci doar te-ar cumpăra pentru totdeauna, cu ce poate fi mai scump!



Iași, vineri, nov 26, 2021

14:52



marți, 16 noiembrie 2021

Conversatie


Dumnezeu nu are o repulsie fata de pacat pentru ca se simte ofensat cand pacatuiesti, ci  stie ca te rănește.

David Asscherick.


Dacă ești în suferință și te întrebi unde este Dumnezeu, sau de ce Doamne, e dovada că aștepți un Dumnezeu puternic ce poate opri orice formă de suferință. Deja e o formă de credință și de rană. Singurul lucru ce îți lipsește este harta Lui. 



Diacronic

 ‘Mi-e dor de ‘ieri’, de caldul vatrei noastre, 

De ambientul rasaritului ce-l stiu.

Mi-e dor de tine, ce erai acolo,
Sunt nesatul de ‘ieri’ ce-mi era viu.

Acum e parca o eternitate
E o icoana de privit si nepatruns,
E ca nisipul palmei mele calde,
Ce neputand il las sa fie scurs.

Mi-e dor de azi, chiar daca il traiesc incet
Pe drumul afanat de prima piatra’n cale
Imi era dor de cald si de zenit
De varf, de zbor, sau de frumos si vale

E ondulatie de zile si nuante,
De calendar de planuri si visari.
Chemari sa schimbi mereu din necuprinsuri vaste
Un rasarit in ‘azi’, trait pe asteptari.

Mi-e dor de ‘maine, visul de copil, nestins
De infinit nascut intaia data…
De Cel ce te paseste neinvins!
O vesnicia fara de apus deschis!!



Iași, 15 nov 2021
13:00

duminică, 14 noiembrie 2021

Chemistry Love letter

 “Ne-am propus unul altuia (este adevarat, nu-i asa?) Sa avem, unul pentru celalat, cel putin o mare afectiune. Dar sa nu te razgandesti! Pentru aceasta nu sunt promisiuni care sa dureze; acestea sunt lucruri care nu admit obligativitate. 

Ar fi frumos … sa traim o viata unul langa celalat, hipnotizati de visurile noastre; visul tau patriotic, visul nostru umanitar si visul nostru stiintific. Dintre toate aceste vise, cred ca ultimul, singur, este legitim. Vreau sa spun cu asta ca nu avem puterea sa schimbam ordinea sociala. Chiar daca aceste lucruri nu sunt adevarate, ar trebui acum sa stim ce facem… Din punct de vedere stiintific, dimpotriva, putem pretinde sa realizam ceva. Acest teritoriu este mai solid si mai clar, si oricat de mic ar fi, este cert in posesia noastra.”




Pierre Curie catre Marie Sklodowska 1894


as vrea


Boboc spre Amicus


As vrea sa vi le strang…  emotiile voastre insa nu se cumuleaza chiar deloc…

Si nu poti face un partid strangand boboci amicusi la un loc…

Dar astazi Cerul de aici as vrea  sa inventariez

Apoi sa va trimit, sa va materializez.



va cer sa retraiti in pielea anului dintai

Si sa vedeti cum din înțelepciune,  capatai 

ati devenit…ati fost trimisi spre inaltime cu avant…

ca i din trecut, ca e prezent spre viitor… e cant…


E locul tau aici, in zestrea Lui

Ca un puiut ce ai devenit matur

Ca i visul Lui, sau visul nimanui

Aici ai sansa infinitului cu al tau contur!


E inceput si lectie sa zbori

E cuib, dar si un loc de unde sa cobori

E inaltime si peisaj spectaculos

Dar si ocazii sa ntelegi ce-i dureros, si ce e jos.


Nu pot promite multe lucruri in avant

Da stiu ca E acolo, e Cuvant.

Nu pot jura ca nu vei lacrima

Dar pe aripi de vultur El te va purta!!!


Ingenunchiat cu El, de vei ajunge-a invata

Vei sti ca doar atunci de fapt tu vei zbura

Si cand e timp sa fii proiect spre omenire.

Implica te sa fim prieteni si cu El spre ea- iubire.


30 octombrie 2021 Iasi Sararie

miercuri, 10 noiembrie 2021

The day I met you...

 Nu pot trăi mai mult decât intensitatea unui moment...

Sau poate a unui moment cu valente de infinit.

Acea clipa ce poarta în ea mult mai mult decat valoarea unei realități.

E momentul unei priviri spre persoana iubită, sau a unei îmbrățișări... sau a unei vorbe love you forever de exemplu, care străbate dimensiunea spre complet, și profunzime ce nu poate fi atinsă în sfera obișnuitului.

E momentul când tu, iubita mea, sau tu, fiica mea, îmi străbateți prezentul imortalizându-l.

Și de aici înainte totul poartă intensitatea retrăirii, așteptării, și repetabil a locașului spre amintire.

Nu aș putea să îmi doresc ceva mai mult.

E ca și cum visul nu se oprește. A început în clipa aceea, ziua când te-am cunoscut în cuvintele de prietenie acceptată. Un 20 august 2002.

Apoi e ziua unei nopți de septembire, 21, 2016. 

Și așa istoria noastră s-a scris pe buchetul unui dar divin ce imită inima Lui,  și realitatea existenței lui ce se materializează în absolut de trăire.



thursday, november 11, 2021

Iașin2:27


Despre...

 În fiecare zi ne dezrădăcinăm.

E un proces anevoios, dar de neevitat.

Și așa mă regăsesc pe drumuri vechi și drumuri noi, cu alură tinerească sau joacă de copil. 

Și eu rămân omul de ieri în omul de azi.

Se întâmplă atât de multe în jurul nostru, și aceasta ne face să ne gândim: care este următoarea tragedie?

Într-un fel lumea ne este și acasă dar și străină. 




Iași,  19:30

miercuri, noiembrie 10, 2021

duminică, 31 octombrie 2021

A.J.

 Cel mai bun mod de a te regasi este să te oferi în slujirea altora! Spunea o vedeta ce nu credeai ca are acest potential. 

Si nu numai, mai spunea ca a inteles ca oamenii o aplaudau pentru lucruri ce nu erau atat de valoroase. Si de aceea e bine sa stii cine esti nu după cum te aplauda cineva, ci dupa valoarea actiunilor pe care vrei sa le lasi in urma ta.


Plecam palaria in fata unei astfel de gandiri

joi, 14 octombrie 2021

Jurnal

 Jurnal...


Jurnalul este oglinda sufletului scrie in introducere pentru cartea lui |Julien Green Modest Morariu.


Și de aceea sufletul vrea sa se materialize intr-un fel, sau măcar să arate ca a fost cândva viu. Cel puțin in imensitatea unui ieri în permanentă uitare.

De aceea un astazi, mai meditativ, mai melancolic, mai in urma unei dureri de cap ce mă determină sa stau mai mult cu cărți în mână decât afară, plecat, un astăzi mă determină să așez, să mă așez pentru un 2100. Ce nu am scris, sau cum arată un om pentru cineva din anii 2100?



Iași, joi, octombrie 14, 2021

18:03


Radacini

 Daca ar fi sa cuprind ideea de schimbare...

E ca si cum ai dezradacina un copac!

Acum oricat de mic ar fi tot se rup greu terminatiile acelea pe care nici el nu a stiut ca le are sub el...

Sau a stiut...

E ca si cum ai trai intre doua realitati! 

Una te orbeste ca realitate prezenta, cea de a doua este invizibila, parte din memoria ta recenta sau nu, si totusi acolo, aproape fara posibilitatea demonstrarii. Era ca atunci cand vizitam Africa in 2004, si vedeam cat de rosu este pamantul lor - aproape nedemonstrabil acelui prezent - pamantul nostru negru din Romania.


Am acelasi sentiment aici... ca exist si totusi inainte de aici, si acum, ca exist ca o radacina intr-un loc nou.


Viata inseamna rasarit- apus, forme de timp - de noapte și d zi, de bucurie și larimă, de zbor sau prabusire, de credinta sau de indoiala. Dar mai presus de toate ramane asezarea ta, in raport cu ce esti spre un maine ce ai dori sa fie infinit. 

Nu ne putem opri in fata unei perspective pe care o intelegi ca este incomprehensibila. Tocmai atunci cand omul a inteles prin ochii telescopului ca exista un infinit in intinderea universului, tocmai atunci a demonstrat, a realizat ca nazuinta lui spre acolo nu era o utopie desarta, ci realitatea radacinii ce isi dorea asezarea originara!


Iasi, joi, octombrie 14, 2021

17:51

marți, 21 septembrie 2021

schimb

 E a 21 a zi…. a unei plecari, a unui ieri, a unei vieti… a unui loc….

toate s au adunat pentru a fi lasate aici si acolo. Mai

mult acolo.

O zi ca oricare, si totusi o zi in care lasi o parte din viata ta, din iubire, din slujire, din ce ai devenit in 10 ani.

Si te asezi sau esti reasezat… sa prinzi iar radacini pentru urmatoarea rupere si dezradacinare.

E un schimb… de univers sau de trecere spre o asteptare de infinit!

Aici am trait si am murit!


Esti

 Din strigatul unei nopti pustii de septembrie ai devenit cea mai dulce voce a existentei noastre.

Cuvintele rostite arata minunea timpului ce se aseaza in anii tai, cuvinte de joc, de om…

Esti visul de care ori de cate ori te apropii copleseste realitatea!

Te stiu din prima noapte… te vad in 15 ani … si mult dincolo de maine, pentru ca esti, si asa existam si noi… doar asa!

love you forever!


luni, 31 mai 2021

univers în cuvinte

Într-o zi oarecare, când ploaia se oferea cu îmbelșugare în grădina noastră, am auzit un zgomot: zgomot a univers ce se sfarmă în miliarde de cuvinte!
Undeva în grădina sufletului și a minții mele, că uneori e îngrijită, alterori nu, cu gânduri sădite și flori ce-și arată mirosul spre delectarea frumosului ce nu poate fi explicat pe deplin sau chiar răsplătit, locul acesta rămâne întinderea în care cuvintele par pierdute, sau uitate mai mult sau mai puțin intenționat...
Aici existăm unic, și foarte intens... acesta este universul nostru...

Monday, may 31, 2021
Onești

duminică, 16 mai 2021

Rămâi!

 Nu știu cum se așează timpul spre încheiere...

Nu știu cum se oprește existența pentru un anumit loc, pentru anumiți oameni, dragi, pentru a te uita în cu totul alte direcții, pentru cu totul alte planuri și acțiuni...

E drept că e a doua oară când trecem pe aici, dar parcă acum este mai matură trecerea.

În câteva luni casa aceasta va fi casă pentru altă familie. Și acasă se schimbă pentru alt loc.

Te uiți la fiecare colț prin care piciorul tău a pășit. Îți este familiar. Și totuși începe să fie un drum la care doar poți privi ca amintire.

Cu atât mai mult când e vorba de oameni.

Privești chipuri. Știi că în curând istoria lor și a ta, se va suprapune din ce în ce mai rar, mai sincopat...

Și totuși ceva rămâne...

Ce s-a construit... ce s-a adunat...



astăzi, may 16th, 2021

Onești

joi, 13 mai 2021

Undeva..

 Astazi s-a achitat tot.

Tot ce trebuia, pentru a vedea locul cu alți ochi.

S-a schimbat ceva? Da, e prima dată când se leagă trăirea de privirea ce nu se satură admirând pădurea, muntele, zarea, apusul, pășunile ce își poartă turmele cu păstorii lor.

De acum locul acela va purta un nume nou, pentru că a fost legat de persoane, de ființe.

Și așa se redefinesc locurile dar și persoanele. 

Așa se formează amintiri și determinari în prezent și spre viitor!


Onești, joi, mai, 13, 2021


visul spre realitate

 Dacă ar fi să văd însemnătatea vieții la dimensiunea reală a ei, nu aș mai privi nici o clipă ca fiind tranzitorie. Nu e tranziție, e ocazia de a fi o transformare spre Absolut.

Și așa de aproape este de gândirea noastră măreția faptului că suntem legați de El, de INFINIT, la o foarte foarte mică distanță. Cu cât vom contempla mai mult la această dimensiune a existenței noastre ca fiu, ca moștenitor, ca prieteni ai Lui, cu atât prezentul capătă realul.

Și apoi ar trebui să începem să existăm la cea mai înaltă posibilitate a existenței, pentru un viitor cu mult peste cea mai îndrazneață zugravire a imaginației noastre.


și așa mă trezesc ... nu din vis, ci din înșelarea că nu am sens, că nu sunt cine a spus El că sunt, adică fiul Lui, frate cu Împăratul... mă trezesc la realitate că tot ce este legat de El are valoare, și timpul a demonstrat aceasta.

Onești, joi, mai 13, 2021

joi, 22 aprilie 2021

Despre o zi...



Nu încape îndoiala că fără unele zile din viața noastră am fi rămas altfel sau am fi ratat traiectorii de viață pe care nu ni le putem imagina altfel.

Dar acest lucru ține nu doar de o zi sau de evenimente ce pot apărea în ea. Ele sunt destinate a valorifica persoana ce face o zi să rămână în infinit. 

Uimitor este faptul că un om determină existența unei zile, de a fi memorabilă sau nu.

Nașterea ta, doamna mea, a fost o zi  ce nu putea să lipsească de pe calendarul lumii. 

Fără această zi nu doar că am fi fost mai săraci, dar lumea ar fi fost de neconceput. Cel puțin lumea mea.

Și a altor persoane. Dar mai ales, fără tine lumea noastră nu ar mai fi avut continuitatea ființei de fiică.

Ce uimitoare ești în frumusețea nașterii și vieții tale.

Dimensiuni de sublim și extaz!



for a special day, april 21, 2021

Onești

dintr-un articol...

 Privirea care vede dincolo de ţesătura hainei sau de culoarea pielii, deși mai rar întâlnită, e mult mai aproape de esenţa realităţii decât de epiderma ei.

Cu ani în urmă, într-una din zilele în care ne plimbam fără nicio grijă, nici măcar aceea de a drămui timpul, un prieten bun, cu mașina căruia călătoream, a frânat în dreptul unei persoane pe care ai șovăi s-o iei la ocazie.

Era o femeie în vârstă, cu haine ude de la ploaie și două traiste nu prea curate, pline cu alimente cerșite prin satele din jur, cu un miros înţepător și cu cizme pline de noroi, care au murdărit pe loc covorașul proaspăt spălat al mașinii. În timp ce femeia încerca să se relaxeze pe scaunul din dreapta, destul de stânjenită de contrastul dintre interiorul curat și încălţămintea ei, cu privire la care nu prididea să își ceară scuze, pe bancheta din spate se făcuse liniște. Îl priveam și îl ascultam pe șofer vorbindu-i femeii așa cum i-ai vorbi unui prieten apropiat, pe care nu te-ar deranja niciodată să-l primești, fie și ud și murdar, în casa sau în mașina ta.

La final, după ce femeia a ajuns la destinaţie și a coborât într-un potop de mulţumiri și de scuze, prietenul nostru a răspuns liniștit la o întrebare nerostită, în timp ce motorul torcea familiar spre destinaţia noastră de vacanţă. El nu văzuse, ca noi, un om murdar și cu miros respingător și nici măcar pe cineva care ne semăna în aspecte mai semnificative decât cele prin care se deosebea de noi. Privise o clipă femeia nevoiașă și se văzuse pe sine acolo, dacă s-ar fi născut într-o familie, într-o ţară sau într-un cătun nepotrivit – stând în ploaie și în frig, exilat la capătul cel mai nordic al speranţei, așteptând ca un șofer binevoitor să frâneze și să-l invite, preţ de câteva minute, în lumea lui confortabilă.

https://semneletimpului-ro.cdn.ampproject.org/v/s/semneletimpului.ro/social/saracie/viata-in-pantofi-de-om-sarac.html/amp?amp_js_v=a6&amp_gsa=1&usqp=mq331AQHKAFQArABIA%3D%3D&fbclid=IwAR3TezX9uXnliDLz0-ViptlxFmAIHAdi-jbIhT00H1dt6saUvn9nxcJL_fY#aoh=16188617310194&csi=1&referrer=https%3A%2F%2Fwww.google.com&amp_tf=De%20pe%20%251%24s&ampshare=https%3A%2F%2Fsemneletimpului.ro%2Fsocial%2Fsaracie%2Fviata-in-pantofi-de-om-sarac.html

marți, 23 martie 2021

INFINIT

 Am lasat gandul meu să se materializeze.

Ce șansă uimitoare e viața!

Nașterea este o mare uimire, având în vedere dimensiunea vieții și a potențialului.

Câți Mozzarzi mor de foame aici spune Exubery când trecea cu avionul deasupra Africii!

Și așa este.

Ceea ce este mai special e că există o Entitate, un Dumnezeu, care se definește ca fiind exprimarea realizată a acestei dimensiuni de potențial. De aceea folosește în dreptul Lui cuvinte ca veșnicie, Infinit, Atotputernicie, Omnisciență.

Și acest lucru este extraordinar. Nu e mișcarea fără sens a particulei, sau a cromozomului spre dezvoltare și supraviețuire ci mișcarea dinspre Creator, care nu poate fi oprită niciodată.

Orice mișcare spre potențial, cu aspirație, curată și frumoasă există de la El.

Ceea ce este și mai fascinat dar și trist în același timp este că toate au drumul acesta, chiar dacă El nu apare în mod explicit să revendice asta.

Și de aici vine și posibilitatea negării Lui.

Și totuși viața în enormitatea ei, și a complexității ei arată paleta posibilității precum și a destabilizării este variabilă. Și uneori chiar distructivă dacă nu alegi o direcție, care dacă este cea corectă, poate exploda în miliarde de nuanțe de existență reală. Dar și uciderea tuturor variantelor de dragul variației în postmodernism inseamnă uciderea acelei variante de realitate spre infinit.

Și lucrul acesta mă îngenunchează în înțelegerea iubirii lui Dumnezeu spre om și spre posibilitatea de așezare a lui spre INFINIT.

Și stabilitatea creată de El pentru accesul omului spre dimensiunea aceasta.



Onești, martie 23, 2021


sâmbătă, 13 martie 2021

Două probleme

 Orice om trebuie să fie pregatit pentru doua mari probleme ale vieții:


Cum gestionează tragedia?

Cum se raportează la ideea de rău, malefic sau la întâlnirea cu răul absolut?


Jordan Peterson.


duminică, 7 martie 2021

Am inteles putin

Din pacate intelegem foarte putin nevoia dependentei de Dumnezeu.

Pentru noi, ideea cea mai simpla este protectie si ferirea de necaz. Si putin, in functie de directia vietii, nevoia de a sti ce sa alegi, sau calauzire.

Lipseste aproape cu desavarsire necesitatea de a fi hranit din El pentru a ramane in El, pentru a opri decaderea morala ce are loc zilnic si slabeste rezistenta noastra la a percepe ispitele si conjunctura in care se formeaza.

Suntem atat de dependenti de El precum aerul.

Nu intelegem ca fiecare moment de necautare ne lipseste de crestere spirituala, si de desavarsire la care suntem chemati. Ne lipseste de influenta pe care Dumnezeu o poate face prin noi.

Ne lipseste de posibilitatea sa intelegem mai bine si sa actionam cum actiona Iisus Christos.

Nerealizarea acestor aspecte  ne face vulnerabili. Uimitor de vulnerabili.

Putem alege logic crezand ca este bine, si drumul sa duca in tragedie.

Putem crede ca nu s-a intamplat nimic, si totusi ceva grav afecteaza zilnic gandul nostru spre neprihanire si materializarea lui.



duminică, martie 7, 2021

Onesti

miercuri, 3 martie 2021

Prag de miracol

 Pe pragul existenței noastre temporare, începi să înțelegi dimensiunea prezenței Lui, doar dacă ești dispus să te hrănești nu numai cu pâine ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Aici, în Cuvântul lui Dumnezeu întâlnești istoria unei împărătese numită Estera.

Înțelegi că frica de a fi ce ești, poate să te împiedice să trăiești ora astrala a lumii ce poartă în ea rolul tău, și vremea pentru care ai fost creat să exiști. Pentru ceva ce depășește imaginația ta, pentru o manifestare a divinului mult peste așteptările tale.

Pentru aceasta e nevoie însă de oprire, de curaj, de înțelegere a existenței tale prin puterea Lui, realitate ce se poate realiza doar prin rugă și dedicare ultimă pentru viața ta.

Apoi exact când lucrurile pot fi dramatice și tragice Mâna nevăzută intervine chiar și în viața celui mai mare om al lumii, pentru a se uni cu intervenția măreață pregătită de El, Dumnezeul Universului.

În dimineața propriei execuții, Dumnezeu dă neliniște în somn împăratului care ar fi acceptat execuția propusă de Haman, pentru Mardoheu. 

Și aici, omul unit cu Dumnezeu, poporul care se unește să se roage și să postească devine forța prin care se manifestă intervenția divină, chiar daca ei sunt robi, și chiar dacă puterea omenească stăpânitoare este globală și pare invincibilă.

Dumnezeu rescrie istoria lor, istorie ce arata ura și încercarea unui popor de a șterge de pe fața pământului existența lor. Nu este în folosul unei națiuni să aibă un popor de felul acesta între ei, a fost argumentul lui Haman pentru distrugerea evreilor, când în realitate e pierderea umanității dacă Dumnezeu nu se manifestă mai ales prin oamenii dispuși să se unească cu EL în scrierea istoriei.

Dumnezeu intervine uimitor, astfel încât viața ta, viața lor, poate fi o imagine în strălucire a dimensiunii prezenței Lui în umanul istoriei tale sau a nostre recente.

Este nevoie de curaj, ce vine doar în urma întâlnirii tale cu El.

De milenii așteaptă să scrie cu tine istoria ta. 

Pentru aceasta ai ajuns aici, acum. Pentru aceasta trăiești sau mori!


joi, martie 04, 2021

Onești

luni, 8 februarie 2021

Are you?

 Nu incape indoiala ca tu esti acela...

Te-ai descoperit vreodata?

Cine esti?

De unde vii?

Ce esti, mereu in fiecare zi, prin obisnuinta?

Unde vei ajunge?

Si daca da, renunta la tine, si fii ce esti cu adevarat!

Atunci poti vedea dar si atinge infinitul.

Pana atunci e doar viata ieftina, prea ieftina as spune.

Ce vrei sa faci cu viata ta?

Ce vrei sa faci cu viata celorlalti?

Ce vrei sa faci cu viata LUI?



Onesti, marti februarie 09, 2021

Tie, draga mea Aprilie

 Stau pe marginea unei zile.

Ce e interesant legat de ea, este ca devine valoroasa, sau este uitata in neantul trecutului.

Nesemnificativa sau decisiva.

Asa ar parea ca stau lucrurile cu privire la zile.

Dar realitatea este ca totul este semnificativ in existenta noastra.

Chiar si cand credem ca nu este asa.

Dar ce este semnificativ?

Ce imi defineste inaltimea la nivelul valorii si pretuirii?

Medalii, achizitii intelectuale, renume, imagine?

Ambitiile?

Chiar si implinite?

Visele?

Dupa 16 ani, te-am privit. Te-am privit atent, printre picaturile usii aproape inchise.

Si mi-ai fost draga. Erai acolo. Chipul tau m-a cucerit.

Mereu esti fascinanta de privit. Mereu ma cuceresti. Atat de frumoasa esti!

Te-am privit ca un adolescent ce isi doreste sa fie langa fata neaccesibila primei priviri, primului gand spre ea.

Te-am privit pe furis. Nu ai stiut, nu m-ai vazut.

Si de aceea e semnificativ. Sa stii ca inca iti sunt admirator secret.

Cu valuri de deconspirare, binenteles!


yours


Onesti, marti, februarie 09, 2021

miercuri, 27 ianuarie 2021

 Dumnezeu mai are raspunsuri de dat problemei suferinței.

De ce?

Pentru că istoria noastră diferă de perspectiva Lui.

E mult?

Uneori e un ocean, alteori e ca de la cer la pământ.



onești

marți, 26 ianuarie 2021

 Trece vesnicia.

Am crezut.

Suferinta aseaza impresia ei.

Stam consternati in adancul nefiintei prin repetare.


Onesti

vineri, 1 ianuarie 2021

Popas de nesomn

 Popas de nesomn.

Nu dormi cand ar fi trebuit sa dormi.

Dormi cand ar fi trebuit sa fii treaz.

Stai in realitati virtuale cand ar fi trebuit sa traiesti in realitati nevirtuale.

Si apoi te uiti... si vezi!

Ce vezi? Pe cine vezi? Fara sa vrei, incepi sa vezi prin ochii tai!

Poti spune ca e totul, sau e prea putin?

Din fericire nu suntem masura tuturor lucrurilor sau a realitatii insasi!

Tac in modestie cu sacadari in realizare!

Ar fi trebuit sa dorm!


Vineri, ianuarie 2, 2021

3:05

Barlad

New

 Privesc pe fereastra in noapte.

Seamana cu momentul de timp la care ma raportez. E inceput de an. Intuneric. Nu se vede nimic din 2021.

Vad totusi ramurile viei din fata casei bunicilor, unde este asezat temporar universul meu!

Nu vad stele. Dar stiu de existenta lor.

Ase se intampla uneori. Realitatea este inca nedefinita trairii si cunoasterii mele!

Limbaj - realitate - traire. Interesanta nevoia noastra de a ne raporta la acest trio.

Uneori spun ca soarele apune! Poetic sau nepoeric exprim in limbaj ceea ce ai spune ca sunt realitati sau concepte.

Si totusi soarele nu apune sau rasare niciodata.

 Uneori norii atat de firavi par mai puternici decat soarele, zile intregi sau luni, ca si cum l-ar determina sa se ascunda, sau mai grav sa nu mai existe... si totusi doar atat vad eu - daca m-as urca intr-un avion, as vedea cat de diferita e intelegerea mea, si raportarea mea la realitatea construita de mine! Soarele e mereu acolo, nemutat ca un stapan al universului cuprins de ochii mei.

Alteori ma uit si spun: pamantul pe care stau e asa de mare, mult mai mare decat soarele si luna pe care le stiu si aproape ca pot sa le cuprind. Imi da senzatia ca eu si lumea mea suntem la dimensiuni vrednice de mine si de ea.

Apoi timpul imi arata contrariul in “culori” de un absolut umilitor.

Limbaj - realitate - traire. Sunt atat de mic in fata unor realitati mult dincolo de mine.

Si totusi trebuie sa traiesc, sa pasesc atent si sa determin miscari, actiuni, cuvinte ca un “joc”, o “realitate” pe o pagina alba unde pana creaza urme cu cerneala.

Trebuie sa nu incetez sa cresc spre realitati ce-mi vor schimba limbajul si trairea spre infinitul admirabil si atragator, unde Cineva ma asteapta de veacuri in trairea unei vieti cu parfum si atractie de vesnicie!

Friday, january 1 st, 2021