Despre o zi...

Nu încape îndoiala că fără unele zile din viața noastră am fi rămas altfel sau am fi ratat traiectorii de viață pe care nu ni le putem imagina altfel.

Dar acest lucru ține nu doar de o zi sau de evenimente ce pot apărea în ea. Ele sunt destinate a valorifica persoana ce face o zi să rămână în infinit. 

Uimitor este faptul că un om determină existența unei zile, de a fi memorabilă sau nu.

Nașterea ta, doamna mea, a fost o zi  ce nu putea să lipsească de pe calendarul lumii. 

Fără această zi nu doar că am fi fost mai săraci, dar lumea ar fi fost de neconceput. Cel puțin lumea mea.

Și a altor persoane. Dar mai ales, fără tine lumea noastră nu ar mai fi avut continuitatea ființei de fiică.

Ce uimitoare ești în frumusețea nașterii și vieții tale.

Dimensiuni de sublim și extaz!

for a special day, april 21, 2021

Onești

dintr-un articol...

 Privirea care vede dincolo de ţesătura hainei sau de culoarea pielii, deși mai rar întâlnită, e mult mai aproape de esenţa realităţii decât de epiderma ei.

Cu ani în urmă, într-una din zilele în care ne plimbam fără nicio grijă, nici măcar aceea de a drămui timpul, un prieten bun, cu mașina căruia călătoream, a frânat în dreptul unei persoane pe care ai șovăi s-o iei la ocazie.

Era o femeie în vârstă, cu haine ude de la ploaie și două traiste nu prea curate, pline cu alimente cerșite prin satele din jur, cu un miros înţepător și cu cizme pline de noroi, care au murdărit pe loc covorașul proaspăt spălat al mașinii. În timp ce femeia încerca să se relaxeze pe scaunul din dreapta, destul de stânjenită de contrastul dintre interiorul curat și încălţămintea ei, cu privire la care nu prididea să își ceară scuze, pe bancheta din spate se făcuse liniște. Îl priveam și îl ascultam pe șofer vorbindu-i femeii așa cum i-ai vorbi unui prieten apropiat, pe care nu te-ar deranja niciodată să-l primești, fie și ud și murdar, în casa sau în mașina ta.

La final, după ce femeia a ajuns la destinaţie și a coborât într-un potop de mulţumiri și de scuze, prietenul nostru a răspuns liniștit la o întrebare nerostită, în timp ce motorul torcea familiar spre destinaţia noastră de vacanţă. El nu văzuse, ca noi, un om murdar și cu miros respingător și nici măcar pe cineva care ne semăna în aspecte mai semnificative decât cele prin care se deosebea de noi. Privise o clipă femeia nevoiașă și se văzuse pe sine acolo, dacă s-ar fi născut într-o familie, într-o ţară sau într-un cătun nepotrivit – stând în ploaie și în frig, exilat la capătul cel mai nordic al speranţei, așteptând ca un șofer binevoitor să frâneze și să-l invite, preţ de câteva minute, în lumea lui confortabilă.

https://semneletimpului-ro.cdn.ampproject.org/v/s/semneletimpului.ro/social/saracie/viata-in-pantofi-de-om-sarac.html/amp?amp_js_v=a6&amp_gsa=1&usqp=mq331AQHKAFQArABIA%3D%3D&fbclid=IwAR3TezX9uXnliDLz0-ViptlxFmAIHAdi-jbIhT00H1dt6saUvn9nxcJL_fY#aoh=16188617310194&csi=1&referrer=https%3A%2F%2Fwww.google.com&amp_tf=De%20pe%20%251%24s&ampshare=https%3A%2F%2Fsemneletimpului.ro%2Fsocial%2Fsaracie%2Fviata-in-pantofi-de-om-sarac.html