Daca ar fi sa cuprind ideea de schimbare...
E ca si cum ai dezradacina un copac!
Acum oricat de mic ar fi tot se rup greu terminatiile acelea pe care nici el nu a stiut ca le are sub el...
Sau a stiut...
E ca si cum ai trai intre doua realitati!
Una te orbeste ca realitate prezenta, cea de a doua este invizibila, parte din memoria ta recenta sau nu, si totusi acolo, aproape fara posibilitatea demonstrarii. Era ca atunci cand vizitam Africa in 2004, si vedeam cat de rosu este pamantul lor - aproape nedemonstrabil acelui prezent - pamantul nostru negru din Romania.
Am acelasi sentiment aici... ca exist si totusi inainte de aici, si acum, ca exist ca o radacina intr-un loc nou.
Viata inseamna rasarit- apus, forme de timp - de noapte și d zi, de bucurie și larimă, de zbor sau prabusire, de credinta sau de indoiala. Dar mai presus de toate ramane asezarea ta, in raport cu ce esti spre un maine ce ai dori sa fie infinit.
Nu ne putem opri in fata unei perspective pe care o intelegi ca este incomprehensibila. Tocmai atunci cand omul a inteles prin ochii telescopului ca exista un infinit in intinderea universului, tocmai atunci a demonstrat, a realizat ca nazuinta lui spre acolo nu era o utopie desarta, ci realitatea radacinii ce isi dorea asezarea originara!
Iasi, joi, octombrie 14, 2021
17:51
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu