Ce poate fi mai maret decat sacrificiul?
De multe ori ma intreb!
Poate fi ceva mai valoros decat viata, decat eternitatea?
Intreband aceasta, inseamna ca realizezi ceva mai maret decat tine.
Si totusi nu e iubire mai mare decat sa si dea cineva viata pentru prietenii sai!
Si pentru umanitate?
Nu poti ramane necunoscut!!!
tuesday, november 30, 2021
Iasi.
Există un moment în viața noastră când timpul se oprește, când pari suspendat în infinit, în spațiu, în care nimic nu mai poate avea valoare dacă ai alege să te întorci la viața ta.
Există acel moment de suspendare a realității... în care realizezi decisiv valoarea și nonvaloarea.
Atunci e momentul în care înțelegi ce spunea CS LEWIS prin cuvintele: tot ce nu este veșnic este veșnic inutil.
Această clipă de trăire reală, dincolo de abstract ca și percepție, această clipă de obiectivitate absolută, când se produce click ul existențial, determinant, este momentul întâlnirii cu 'ceva' ce Cineva a lăsat în noi, numnit - gândul veșniciei.
Dimensiunea acelei suspendări, acelei clipe, mă copleșește prin neuitare! Sau prin impactul asupra creierului care poate înțelege dimensiuni neatinse, dar palpabile în această dimensiune de trăire, e uimitor acest impact.
Așa că mă opresc în această clipă astrală a umanității prin ochii și trăirea mea!
Iași, marți, noiembrie 30, 2021
14:25
'E suficient' aș spune. Dar nu pot!
'Ajunge!' Aș spune dar nu știu care e limita.
'Acum' este momentul. Aici am învățat așa să zgării la suprafața cu mici nuanțe de înțelegere limitată.
Știu! Ce știu este că nici nu știu cât este știutul, și nici cum știu ce știu (epistemologia)... sau cum apare ceea ce este de știut, cum ia formă materia spre care mă îndrept în preocupare.
Sunt! sau Ești! De asemenea sunt contrariat de neființa mea în devenire, și de nesiguranța cu care te privesc că ești. Ce ești... tu, cel din fața mea... Cine ești... Ce relevanță are dimensiunea exprimării mele spre tine, sau viceversa. Cel mai grav este să te fac să fii în forma în care nu ești.
Tresărirea! E sublimul ce îmi atrage atenția la viață sau ce ceva în afara sferei obișnuitului!
Liniștea!
Teama!
Toate sunt definiții ce rămân sau dispar. Ce le perfecționez sau le demasc!
Iași, vineri, noimbrie 26, 2021
Sunt multe lucruri ce nu pot fi gândite despre El, INfinitul, Tatăl.
Primul ce mă încântă este că El nu se răzgândește niciodată.
Sau forma lui de răzgândire este atât de ... caldă și fără să implice rănirea mea.
Alt lucru este că Dumnezeu nu este nevoit să retracteze. Și asta e uimitor. Să greșească într-o exprimare, într-o atitudine pe care o manifestă. Să fii perfect la nivelul vorbelor și atitudinilor e sublim. Ești sublim, și sublimul tău mă motivează și mă copleșete.
El nu se depărtează de oameni. E acolo și tace. Tace cu lacrimi în ochi, ochii suferinței ce tu nu o înțelegi decât când comportă dimensiuni spre tine, sau spre ce iubești.
NU face nimic care să te stânjenească sau te facă să roșești prin comportamentul Lui.
El știe să te facă să nu te simți rău sau rănit, sau trădat. Privirea Lui fără cuvinte e suficientă să înțelegi că El nu te-ar vinde niciodată, ci doar te-ar cumpăra pentru totdeauna, cu ce poate fi mai scump!
Iași, vineri, nov 26, 2021
14:52
Dumnezeu nu are o repulsie fata de pacat pentru ca se simte ofensat cand pacatuiesti, ci stie ca te rănește.
David Asscherick.
Dacă ești în suferință și te întrebi unde este Dumnezeu, sau de ce Doamne, e dovada că aștepți un Dumnezeu puternic ce poate opri orice formă de suferință. Deja e o formă de credință și de rană. Singurul lucru ce îți lipsește este harta Lui.
‘Mi-e dor de ‘ieri’, de caldul vatrei noastre,
De ambientul rasaritului ce-l stiu.
Mi-e dor de tine, ce erai acolo,“Ne-am propus unul altuia (este adevarat, nu-i asa?) Sa avem, unul pentru celalat, cel putin o mare afectiune. Dar sa nu te razgandesti! Pentru aceasta nu sunt promisiuni care sa dureze; acestea sunt lucruri care nu admit obligativitate.
Ar fi frumos … sa traim o viata unul langa celalat, hipnotizati de visurile noastre; visul tau patriotic, visul nostru umanitar si visul nostru stiintific. Dintre toate aceste vise, cred ca ultimul, singur, este legitim. Vreau sa spun cu asta ca nu avem puterea sa schimbam ordinea sociala. Chiar daca aceste lucruri nu sunt adevarate, ar trebui acum sa stim ce facem… Din punct de vedere stiintific, dimpotriva, putem pretinde sa realizam ceva. Acest teritoriu este mai solid si mai clar, si oricat de mic ar fi, este cert in posesia noastra.”
Pierre Curie catre Marie Sklodowska 1894
Boboc spre Amicus
As vrea sa vi le strang… emotiile voastre insa nu se cumuleaza chiar deloc…
Si nu poti face un partid strangand boboci amicusi la un loc…
Dar astazi Cerul de aici as vrea sa inventariez
Apoi sa va trimit, sa va materializez.
va cer sa retraiti in pielea anului dintai
Si sa vedeti cum din înțelepciune, capatai
ati devenit…ati fost trimisi spre inaltime cu avant…
ca i din trecut, ca e prezent spre viitor… e cant…
E locul tau aici, in zestrea Lui
Ca un puiut ce ai devenit matur
Ca i visul Lui, sau visul nimanui
Aici ai sansa infinitului cu al tau contur!
E inceput si lectie sa zbori
E cuib, dar si un loc de unde sa cobori
E inaltime si peisaj spectaculos
Dar si ocazii sa ntelegi ce-i dureros, si ce e jos.
Nu pot promite multe lucruri in avant
Da stiu ca E acolo, e Cuvant.
Nu pot jura ca nu vei lacrima
Dar pe aripi de vultur El te va purta!!!
Ingenunchiat cu El, de vei ajunge-a invata
Vei sti ca doar atunci de fapt tu vei zbura
Si cand e timp sa fii proiect spre omenire.
Implica te sa fim prieteni si cu El spre ea- iubire.
30 octombrie 2021 Iasi Sararie
Nu pot trăi mai mult decât intensitatea unui moment...
Sau poate a unui moment cu valente de infinit.
Acea clipa ce poarta în ea mult mai mult decat valoarea unei realități.
E momentul unei priviri spre persoana iubită, sau a unei îmbrățișări... sau a unei vorbe love you forever de exemplu, care străbate dimensiunea spre complet, și profunzime ce nu poate fi atinsă în sfera obișnuitului.
E momentul când tu, iubita mea, sau tu, fiica mea, îmi străbateți prezentul imortalizându-l.
Și de aici înainte totul poartă intensitatea retrăirii, așteptării, și repetabil a locașului spre amintire.
Nu aș putea să îmi doresc ceva mai mult.
E ca și cum visul nu se oprește. A început în clipa aceea, ziua când te-am cunoscut în cuvintele de prietenie acceptată. Un 20 august 2002.
Apoi e ziua unei nopți de septembire, 21, 2016.
Și așa istoria noastră s-a scris pe buchetul unui dar divin ce imită inima Lui, și realitatea existenței lui ce se materializează în absolut de trăire.
thursday, november 11, 2021
Iașin2:27
În fiecare zi ne dezrădăcinăm.
E un proces anevoios, dar de neevitat.
Și așa mă regăsesc pe drumuri vechi și drumuri noi, cu alură tinerească sau joacă de copil.
Și eu rămân omul de ieri în omul de azi.
Se întâmplă atât de multe în jurul nostru, și aceasta ne face să ne gândim: care este următoarea tragedie?
Într-un fel lumea ne este și acasă dar și străină.
Iași, 19:30
miercuri, noiembrie 10, 2021
