I am here
this could be my last post for 2022
Time is just flying in a way, we can t even see it disappearing.
So for time, we do not want to stop you any more. Just go, and with you, let us go. We cann t stay any more, here, on this Earth.
Every second is closer to eternity. So let s make it a serenity journey, or travel.
Thinking of tomorrow!
Cosna
sabbath, december 31, 2022
Atotputernicia lui Dumnezeu este libertatea si puterea de a face absolut orice lucru pe care El alege să-l facă. Dar El alege doar să facă bine, alege să acționeze în conformitate cu perfecțiunea caracterului Său și a voinței Sale. John Scott The Message of 2 Timothy citat de Roberto Badenas Intâlniri decisive p 160
Această imagine a binelui ca alegere, și iubire intrinsecă este un răspuns căutat ideologic de ceva timp, de sufletul meu.
Cum ajungi să iubești ce este El, ce poruncește, ce trebuie să fii?
Fără coerciție, fără atotputernicie, fără impunere prin etalarea luminii!!!
Awesome God în time.
Friday, december 30, 2022
Coșna
00:02
Tresar când firav, simt parfum de copil
Pe un drum împânzit de chemări
Locul inimii ce-a cuprins prima dată
Infinit primăveri în visări.
CUvânt ce așează din El prea curat
Un adânc în nuanțe celești
Ești aici, pentru veci, într-o clipă adunat
Să cunoști ce nu știi să iubești.
E popoas de lumină în nuanțe târzii
Ca o pânză ce-ntâlnește divin
zugravit pe un deal, ce așteaptă să vii
Să începi să trăiești spre deplin.
Doar o viață copile ai ținut între clipe
Să devii infinit necuprins
Să alegi ce e bunul de sus, nu risipe
Doar așa veșnicii ai atins.
friday, december 30, 2022
Coșna
12:36
De ce nu dormi, in linistea noptii?
De ce gandurile nu tac, neademenindu-te?
De ce nu renunti la ce iubesti sa traiesti prin somnul alungat?
Am vrea uneori sa nu se opreasca trairea, gandirea, realitatea prezenta? Ca-i sublimul sau farame din el?!!!
Sau ca-i suferinta pe care nu o poti diminua?
Si totusi esti cand nu ar trebui sa fii decat vis!!!
Asa ramanem fara tacerea noastra cand era nevoie de ea, spre linistea, glasului Lui presarat cu vesnicia prezentei dinspre El spre lumi adormite realitatii noastre pregatite de trezire!!!
Alungă-te! Alungă-mă spre altă lume, spre Paradis!
Thursday, december 29, 2022
Iasi
2:00
Te am vazut astazi.
Erai venit din alta lume.
Parca erai alt om, zabovind inca putin, spre grabita ta destinatie.
Privirile s-au asezat profund pe realitatea prezenta. Fara cuvinte sa ne oboseasca trupul am inteles si tu si eu putin din scena noastra dintre statii.
Luptam intre acceptare si visare. Intre abandon sau incredere. Si aici de cele mai multe ori avem doar un raspuns: tacerea. Tacerea trecerii noastre pe la climaxul Lui existential.
E o forma de inomenire a noastra, un botez in umanizare sau dezumanizare.
Da, in fata deformarii suferintei raman cu El de mana. Mai mult nu stiu. Si nici nu stiu daca este mai mult, pentru ce traiesc sau ce nu mai pot trai.
thursday, december 29, 2022
Iasi
1:34
Recitind parțial o poezie, m-au pătruns realitățile ei centenare de acum
Las-să dorm... să nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează.
Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază,
Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz,
Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine;
De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne
Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz.
Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele,
De-l întrebi: unde-i Ninive? el ridică mâna-i lungă,
Unde este? nu știu, zice, mai nu știu nici unde-a fost.
Înecat în vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară,
Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare,
Dar a omului gândire să le măsure e-n stare...
Cine-mi măsur-adâncimea dintr-un om?... nu dintr-un gând
Neaprofundabil. Vană e-a-nvățăților ghicire.
Cum în fire-s numai margini, e în om nemărginire.
Cât geniu, câtă putere într-o mână de pământ.
A veciei văi deschise-s cu-adâncimi necunoscute,
Vezi icoana unui secol lângă chipul unei flori!
Ș-astăzi punctul de solstițiu a sosit în omenire.
Din mărire la cădere, din cădere la mărire
Astfel vezi roata istoriei întorcând schițele ei;
În zădar palizi, siniștri, o privesc cugetătorii
Și vor cursul să-l abată... Combinații iluzorii
E apus de Zeitate ș-asfințire de idei.
Se-nmulțesc semnele vremei, iară cerul de-nserare
Roșu-i de războaie crunte, de-arderi mari, de disperare
Și idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic;
Soarele divin ce-apune varsă ultimile-i raze
Pe-a istoriei câmpie mult iubită și se lasă
În oceanul de-ntuneric, ce s-arată inamic.
Moartea-ntindă peste lume uriașele-i aripe:
Întunericul e haina îngropatelor risipe.
Câte-o stea întârziată stinge izvorul ei mic.
Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie.
Când nimic se întâmpla-va pe întinderea pustie
Am să-ntreb: Ce-a rămas, oame, din puterea ta? Nimic!!
Dar la ce să beau din lacul ce dă viață nesfârșită,
Ca să văd istoria lumii dinainte-mi repețită,
Cu aceleași lungi mizerii s-obosesc, sufletu-mi mut?
Și să văd cum nasc popoare, cum trăiesc, cum mor. Și toate
Cu virtuți, vicii aceleași, cu mizerii repetate...
Vrei viitorul a-l cunoaște, te întoarce spre trecut.
Din agheazima din lacul, ce te-nchină nemurirei,
E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei,
Dar o picătură numai. Decât altele, ce mor,
Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate.
În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate,
Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător.
Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate.
Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate
Să citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris.
La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură
În zădar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,
Căci gândirile-s fantome, când viața este vis.
memento mori
Thursday, december, 29, 2022
Iași
1:17
Emană lacrima divină a altar
Viață din El, lumină-n întuneric
Iertare peste brațele ce strâng
Săpând peste aripi ce se tot frâng
S-adune omul în divinul Sanctuar.
Thursday, december 29, 2022
Iași
1:16
Cu gândurile pentru sfârșit de an, am trecut de miezul nopții.
Ne pregătim de un sfârșit sau de un început.
Încă unul din paradoxurile lumii noastre.
Calyster ne apropiem de locul durerii, de lacrima înghețată.
Până atunci mai savurăm din nestematele ultimelor clipe, așezate ireversibil pe pagina vieții noastre.
Somnul nu face altceva decât să amelioreze și să refacă - pierderea.
De aceea suntem în răsărit de așteptare.
thursday, december 29, 2022
Iași
1:05
Când sărbătorile de iarnă, și sfârșitul de an cad ca fulgii de zăpadă peste zile,
când noul an așteaptă să bată în geam, parcă rămas afară în prezentul înghețat...
Atunci, emoțiile, lacrimile, melancolia se așterne mai ușor pestre sufletul meu!
Privesc în urmă, ca o retrospectivă, prin ochii de acum, prin ochii de atunci.
Sunt cuprins de singurătate. Da singurătate în locuri aglomerate. Îmi dau seama că trăirile noastre trebuie împărtășite, altfel rămânem necuprinși pentru proporia noastră trecere, și pentru propriile noastre pierderi.
Și nu numai...
Într-un altfel povara zilelor, a alegerilor, a izolării umane... timpul ne rămâne singur, cu noi.
And yet I will be here!!
Luni, decembrie 25, 2022
Bârlad
19:13
Suntem copiii ce aduna chipul Lui divin
In locul definit acum 'acasă'
Din toate colturile țării, iată vin!
La Eviss pentru-o Educație aleasă.
Ref: E viitor cuprins în anii de liceu
Viață ce o trăiești întâia dată.
Ingrijorare, sau credință cand ni- e greu
Scânteia veșnicii e chemare,
Sublimul a iubi, ce nu are hotare.
Zburăm, lucrăm, visăm cu inimile mari
In gând, în joc și suflet împlinit
Purtând spre oameni, fără de hotar,
Destinul nostru scris cu El în infinit!
Ref: E întrebare și mereu o căutare
Valori și adevăr dintr un deplin.
Isus e necuprins de cercetare,
Săpând comoara nesecată din divin
Să împlinim a omenirii așteptare.
Aici e locul pentru năzuințe înțelepte,
Aici din așteptări, devin purtări curate.
Prietenii ce cheamă drumuri drepte
Aici ne regăsim ca nestemate!
Ref: E-nțelepciune pe cărarea viitorului nescris
Văzduh atins prin lacrimi și jertfire
Izvor de viață și de nemurire.
Să pregătești atent omul în devenire
Să fie vis de creștere și de iubire.
Duminica, decembrie 25, 2022
Barlad
22:30
Cum ar fi sa unesti fara oprire clipele de tristete, de desnadejde?
Sau sa unesti fara oprire clipele de bucurie, de implinire, de momente la care provesti, si spui: e tot ce ma implineste!
Fericirea acelor momente, cand privesti chipul iubirii tale, traind dimensiunea extazului, a implinirii, a plinatatii, e forma de paradis visata si asteptata: e ce oferi prin iubirea aratata, ce iti revine ca un bumerang in inima golita parca, dar imediat reasezata pe dimensiunea absolutului.
E ceea ce se spunea odata, printre cuvinte sfinte, ca a te da este o fericire mai mare.
Si aici ajungi in clipa prezenta cand stii cum e Dumnezeu si legea Lui de a fi spre un altul...
Barlad, duminica, decembrie 25, 2022
21:52
Iisus intrupat este imaginea strigata de omenire, de veacuri.
Este forta iubirii ce nu poate fi diminuata in timp.
E un miracol ca a ramas aici, printre oameni, peste secole, Dumnezeu.
O istorie atat de usor de inteles si astazi: l au primit atat de putini oameni, inca ramane in staul, uneori fiindu-ne rusine, sau neavand loc in inima noastra, de mai mult!
“O data in istorie lumii noastre, un staul avea in el ceva mai mare decat intreaga lume” CS Lewis
Istoria nasterii e prima jertfa a Lui.
O jertfa cat infinitul de necuprinsa.
Iasi, friday, december 23, 2022
22:50
Te privesc, chip de copil.
Lumea ta... uneori si a mea. Daca as putea ramane in ea, sau macar spiritul ei sa mi transforme zielele si bucuria de a trai fiecare element de asezare in clipe.
Esti atat de naturala, draga mea fiinta.
Esti atat de inalta... in ce dorim sa fii.
Zambetul tau este atat de maleabil.
Miscarile tale sunt atat de scumpe.
Jocul tau... e valoare in sansa molipsirii.
Asa ca privindu te poate vin copil in lumea ta... pardon, imparatia Lui.
Iasi, 18.13
Istoria este forma noastra umana de a ramane vesnici.
Sau, uneori este sansa curata de a iesi din anonimat.
Si mai mult, e articularea unei opriri in iuresul trecerii.
DB train Cluj 25 nov 2022
Pașesc pe undele arcuite de noapte …
E atat de liniște ca aproape imi aud gandurile!
Sunt ca niste soapte… depline, pe care daca nu le-as scrie, ar muri.
Intr-un fel sunt aruncate in uitarea infinitului.
Uneori am crezut ca doar ce e irelevant se pierde in noaptea unui ieri, apoi a unei saptamani si mai mult, de neoprit in ani.
Da, ne pierdem; ma trimit spre uitare, sau cum spunea poetul “ma dor” in sensul actiunii proprii spre tine însuți, “si pieptul mi-l strang si ma dor.”
Si totusi e o actiune de modelare a gandului in a fi zilnic diferit, sau acelasi, sau in pasi de metamorfoza, metanoia, pentru o realitate repetativa sau noua sau vesnica.
E uimitor sa-ti regasesti gândurile, sau sa le reconstruiești altfel, mai mult, mai înalt, mai spre infinitul arhitecturii divine.
Cat de mult iți vezi gândurile sau, cat de des le auzi?
Rămâne întrebarea meditație in noaptea ce se așterne pe colinele unei istorii neștiute încă.
Si tot depănând gânduri, la un moment dat, poti intâlni Gândurile Lui, sau chiar pe El.
Si atunci se intampla ceva … ai viitor!
Pulsația vieții prin intalnirea Lui, este creația originara in maretia de neoprit a Puterii de a nu se diminua cu trecerea timpului.
Si odata cu aceasta Putere ai claritatea gandului din ieri, in azi spre infinit!
iasi, friday, dec 9, 2022
E timpul asteptat
sa trecem dincolo de stele
E timpul implinit
Rasare vesnicia si-n clipele prea grele.
Surade visul
De tot ce am crezut si adorat
Surprinde visul
E tot ce ai dorit si asteptat
E ultimul dor
Lasand in abisuri din ieri
Devin calator
infinit primaveri
Privesc si-i destul
Cum cade ultima lacrima
Asez nesatul
Inceputul de rima
E zbor poezie
Vesnicia-i sublima!
Metamorfoza
Cuvantul cade cu avant
E-asa de brusc rostit…
Si parca suna natural.
De-aceea si raneste mai intens
Ca tu il spui,
Iar eu, sub greautatea lui, cazui.
Nu mai raman prezent, aici
Sunt intr o lume parasita
O inserare prea grabita.
Nu stiu mai mult sa inteleg
Esti tu, sau eu, un meritat raspuns
Nu pot sa vad, nu vreau sa cred.
Si stau cazut, uitand incet
Ca i noapte, si e frig, si rece
Si timpul cu durerea nu mai trece…
Astept un rasarit de vesnicie
Cand lacrima e stearsa chiar de El
Imbratisand cuvant in armonie.
Pojorata
duminica nov 27, 2022
Universul surprinde incet
Cum timpul dispare ascuns
printre stele si anii lumina
Gauri negre-n: nenteles nepatruns
E liniste-aici spre inalt
Ma cuprinde o teama adanca
Intuneric si zbor neatins
Intrebari, neraspunsuri framanta.
E atat necuprins dinspre ieri
Si e rece divinul stiut
Ca aici nu au sens primaveri…
Intelegi cat la cruce-a durut.
Sa atingi infinit spre pamant
E un vis ce-i nascut din iubire.
Stralucire s-asezi in mormant
A umplut orice gand spre uimire.
Nu gasesc un popas intre stele
Nu aud printre mii galaxii
Nici nu stiu priviri efemere…
Ma opresc vindecand ataxii
Ca s-ajung spre inaltul zenit
Interes spre fiinta ranita
De acolo, de la El a iubit
Fiinta i intr-un punct rastignita!
Ma chemi
Pentru o clipa de trait!
Sunt nesatul
Din neantul de priviri
In iluzoriu.
Ce clar de luna
Rasarind dinspre visari
M ar apropia de mine
Cel pierdut prin neumblari!
Ce mai astepti?
Intr un nabir din absolut
CU glasul tau tacut
Ma sperii... sa nu fug
De acelasi trist popas
Ce a durut...
Si e o rana vie
Apusul pentru cine o sa fie.
Dec 1, 2022
Barlad
Dacă aș trece pe lângă ziua de azi,
văzând piscurile pe care pot ajunge perseverând...
Aș tăcea mai mult,
aș lăsa mândria de fi doar prin ce văd și simt...
Și aș continua.
Neoprit, fără să plâng trecutul sau prezentul.
Pe drumul prăfuit, sau sinuos,
Umilința nu a ucis pe nimeni.
Dar atunci când drumul e greu, viața devine putere divină prin caracterul ce se formeaza.
Și prin minuni de a fi și a deveni.
Iași, 22 nov 2022
23:08
In definirea lucrurilor și a priorităților, și chiar și a credințelor rămânem tributari micimii cunoașterii noastre. Și aici e de fapt limita noastră. Sunt lucruri, realități mult dincolo de noi, și infinit diferite, ca să ne putem așeza aroganța.
nov 17, 2022
Iași
Așteptăm revărsatul zorilor,
Dincolo de timpul nedefinit...
Am putea vedea dincolo de așteptări, așteptarea încheiată?
Finitul în infinit!
Este sintagma realității ce topește visul spre idealul așteptărilor!
thursday, november 17, 2022
21:02
Iași
E noaptea lumii ratacind spre iluzoriu
Cuprinsa n vorbe sau credinte omenesti
E mai usor sa te inchini la ce izbeste ochiul
Decat sa crezi Scriptura, Revelatie din slavi ceresti.
Un om, un gand, o fapta ce ramane
Strigam de sfinti de parca cerul e de-argint
E mai uman, unul din noi Stapane
Si oamenii se-ncred in cei ce mint.
Icoane, sfinti, si dumnezei destui de tineri
E palmaresul inchinarii pe pamant
Se multumesc fiintele destul de scump,
Filosofii in rituri pentru bani in vant.
Si Dumnezeu asteapta de milenii
Sa intalneasca-n simplitatea lui divina
O inima ranita de viclenii
Ce-s vanzatorii ce inting eu El la Sfanta Cina
Da, Dumnezeu e infinit intaia oara
Cand necuprins in palmele intinse
Iti ia pe umeri si pacatul si ocara
Amin Adevarat din cele scrise.
El e Fiinta ce a promis de la cadere
Ca va zdrobi ce i iluzoriu din ce credem
Ca-i gol in sufletul momit de nselatorul
Fata morgana versus El un “Baith Lehem.” *
Cuprins de necuprinsul Lui in jertfa
Ma vad ca niciodata pana acum.
M am avantat independent pe valuri
Fara adevaratul Dumnezeu pe drum!
E visul zilelor din Paradis sadite
Putere pentru cand esti la pamant
E viata din cuvintele rostite
Si e speranta chiar si la mormant.
La Lege si la Marturie este scris
Si zorii ce rasar sunt marturie
Cu sange s-a platit tot ce s a zis
Christos e cale, adevar si piatra Vie.
Si fara El e bezna fara de hotare
E omul zeu, si mare la povata
Si e razboi, in suflet si intre popoare
Si e pustiu de mantuire si de viata!
*Betleem vine de la ebr. baith - casa si lehem - paine la plural.
Iasi, 1.06.
Tuesday, oct 04, 2022
stau pe terasa sufletului meu!!
Noapte lumii este nematerializarea infinitului.
Asa scrie despre Iuda - cand iesea din prezenta Lui, ca era noapte. Daca ar fi acceptat sa spuna ‘eu sunt vinovat’ nu se mai producea noaptea lumii!!!
Dubla masura - a unei persoane ce alege sa nu fie lumina din El, dar si extrapolat la livelul lumii intregi, ce il respingea, si atunci dar si acum!!!
Thursday, september 29, 2022
Amintirile imi năpădesc noaptea.
E ca atunci cand alergi, și pulsul devine un joc al vitezei.
Privesc pe fereastra dinspre ieri.
Zile, persoane, locuri, trăiri...
MI-am amintit intensitatea momentelor când ne despărțeam. PLecatul în noapte de la casa iubitei, ce sfâșia prezentul de iubire și extazul de trăire în prezența ei.
Ne imaginam atunci vă va veni ziua când nu vom mai pleca pe drumuri separate.
Și a venit. De mai bine de 17 ani.
Ochii tăi, privirea ta, le-am retrait ca atunci. Cu aceași intensitate, cu același sărut de timp și uimire.
Ești tu. Da! Tu pentru multă vreme. Sună atât de frumos ce am învățat de la tine, spre fiica mea - Love you forever! Time cannot take the reality of love.
So, I deeply worhip the dimention of reality packed in those memory over time. I worship Him, the Person behind our love, the one who created it. Love is forever because He is eternal. And we area becaming.
Iași, friday, september 23, 2022
2:18
da!!! e 21 septembrie 2022. Iar 21! Nu mai poate fi niciodata la fel
ziua aceasta! Realitatea este irepetabila! In toata frumusetea ei.
Si tu, esti! Si spunand asta realizam minunea frumosului fiintei ce esti.
Bucurie, joaca, interactiuni de everest, lacrimi, preocupri de cunoastere…
Cum as fi putut sa te anticipez… Nici in cele mai multi diminesionate asteptari.
Da este despre tine Clarice!
Privindu-te vad ceva ce uimeste trairea. Nu doar ca vad Infinitul, ci o dimensiune a Lui care ma atrage, ma incanta, ma modeleaza spre Fiinta care a asteptat ziua nasterii tale de cateva mii de ani. Rabdarea Lui, timpul asezat ca nuanta de trairea in viata noastra arata perfectiunea prin ce esti si vei fi in ochii Lui si ai nostri!
E o realitate a minunii dintr-un 20 august, irepetabil. La fel frumusetea unei fiinte care a cucerit spatiu, timpul si existenta!!!
Love you forever!!!!
23:52
Iasi, miercuri, septembrie 21, 2022
Cerul se toarna n cuvinte de lacrimi
Neoprit ca briza marii
Cantul armonic al ploii de toamna
Oare nu se termina norii?
Si iarba musteste de cer pe pamant
Si frunzele spala si praful si zarea
Doar ochii nu plang privind pe ferestre
Aici ne gasim cautarea.
Copacii in ploaie sunt mai vii ca oricand
Si iarba e verde a ruga
In case trosneste caldura din fum
Si inima discret se alunga.
Fara Tine belsugul e rece si vag
Nesatul pentru ziua ce vine
In idei, singuratic dar mandru pribeag
Osciland inspre rau, dinspre bine.
Prabusit in torentele lumii eterne
Existi ca sa strangi nemurirea
Apoi, licariri de divin spre uman
Rasarind dinspre tine iubirea.
Sabbath, september 17, 2022
Lapusna 12:32
Copilul spre maine este arta vietii de a zugravi culori pe tabloul devenirii.
Culoare, pensula, mana, dar mai ales muza si peisaj de asezare pe panza vietii.
Divina constructie si dependenta a devenirii!
June 11, 2022
And september 16, 2022
Lapusna, Mures
Este popas printre cuvinte ‘n chipul nobil
Vis spre inalt ramas de scris prin clipe… in
Infinit ce se naste in ochi senini de copil
Sapati in palmele intelepciunii din divin chemare!
Sa fie bucurie, viata si cu gust etern de invatare!
3 septembrie 2022 Iasi
L-am citit pe Mihai Sora zilele trecute cum scria ca mersul la azil inseamna evacuarea din timp si spatiu.
Dimensiunea lumii formate prin aceste cuvinte m-a uimit.
Cu alte cuvinte existe un mod de anulare a realitatii umane din spatiu si timp, si anume anularea vietii inradacinate ca fiinta intre fiinte, iubite, si formate de-a lungul anilor.
Si este atat de comuna decizia aceasta, de depersonalizare sociala, de destructuralizare a timpului si spatiului stiut.
Strâng clipele n chip diferit
Cum anii aduna din zile
momente ramase acolo, iubit
Da, fara sa stii Persifile.
Adun de prin toate imagini de om
Cuvinte alese spre ceilati,
Trairi ce raman, ca rodul din pom
Vis de trait din atom.
Culeg universul in firul de praf
Sunt locuri cuprinse in ieri
Te aduni, de acolo, unde ai fost rasfirat
Un veac rasarind primaveri.
Si asa, bucurii, iubire sau pasi
Ganduri sau clipe ce plang
Zboruri, sau frangeri, fiinte ce lasi
E viata infinit ce o strâng!
Friday, september 16, 2022
Lapusna, Mures
13:10
Un lucru uimitor de observat este unde duce acest trend de speakeri motivationali...
Acest gen de a deveni bogat, de a munci doar pentru a avea, a te realiza...
De a te aseza doar intre ei, cei mari, puternici, pentru a fi ca ei... sa ti cheltui bugetul mic, pentru a parea intr-un fel, ca ei...
Ironic de timid este cel care crede, dar si dureros de inselati sunt si cei care invata asa.
In realitate putini ajung Gates, sau Al Pacino... putini... acesta este realitate!
Nimeni nu spune nici pretul singuratatii, al deformarii empatice, al egoismului individual ce se dezvolta la cote incomensurabile.
Si totusi cel mai crunt efect este individualismul, paranoia si cinismul... sau individualismul de grup, doar pentru a concura, a depasi limitele altora!
Acesta este pretul final... dispare omul, iubirea, divinul, infinitul.
Individul ramane mare doar in el. Poate ramane mai mult, dar un Iuda, dispus sa vanda iubirea pe 30 de arginti.
Friday, september 16, 2022
Lapusna
As dori sa opresc momentul de acum
o noapte cu nori
cu un cer senin,
necuprinsul padurii
leaganul lin
inainte se a adormi,
fara nimic a te zori…
O luna plina
insetata de spatiu de cuprins
o lumina calda de toamna,
intr un rece varsat in eter,
ratacind in brazda trecerii mele
chemare…
Sufletul meu
imbratisand alinare.
Privirea ramane aici
Cu inima surprinsa mereu
de miroza locului sapat
in palemele omului
ce si gaseste asezamant!!!
Sept 11, 2022
Iasi
Ochii nu pot așeza infinitul în gândire decât dacă sunt cuceriți de cuvinte divine.
Altfel ochiul rămâne poarta sufletului spre infim.
thursday, july 7, 2022
Misterul ascuns de veacuri definite este omul și nebănuitele lui redescoperiri.
Misterul ascuns de veacuri nedefinite este valența unei iubiri ce se oferă indiferent de preștiință, dar cu intensitatea reală a limitării vulnerabil și real la fiecare clipă.
Și aceasta copleșește omul ce într-o viață își înțelege potențialul în limitarea șansei eternității.
Iași, thursday, july 7, 2022
Trebuie să recunosc: oricât de mult ar trece timpul rănile nu pot fi vindecate pe deplin de el.
Tresărim... la o privire, la un nume, la trecut!
Nu știu dacă resemnarea poate fi luată în calcul.
Dar suntem mult mai mult decât credem noi, ca parte a trecutului în prezent și spre viitor.
De aceea depindem atât de mult de divin în prezent spre trecut, ca nu cumva trecutul să ne destabilizeze sau mai mult, să ne ceară tribut inimii și minții deopotrivă.
forever and a day...
Iași, july 7, 2022
Dimensiunea vieții
ca o străfulgerare în noapte,
printre fulgii de nea,
pătrunde sensul iubirii ...
Aevea te port cu mine in sufletul impăturit
în buchetul zilelor de mâine,
pentru a fi sărutul clipelor de fericire,
presărate pe pașii noștri porniți dintr-un ieri.
Îmbrățișez adierea fiecărui cuvânt,
a mănunchiului de floare de liliac,
Ce străbate zâmbetul de culoare
a primăverii eterne din sufletele noastre.
Nu aș mai ști ce e sunetul foșnetului de gânduri
Ce înfășoară respirația trăirii tale lângă mine!
Rămân absorbit de ființa ta scăldată-n chipul meu,
îndrăgostit de fiecare pas pe așteptările mele.
Ești deplină mai mult decât visul unui călător,
Ești divină ca sclipirea în miliarde de culori
A aurorei boreale sau a căii lactee.
Glasul meu aș dori să străpungă universul,
în adâncimile anilor lumină,
pentru a bucura stelele în dragostea noastră!
Universul ești tu, din El,
Ca un dar, pe crestele mâinii noastre
În modelarea din țarână
a veșniciei noastre,
când înflorește irepetabil
iubirea ta, spre mine!
tuesday, may 10, 2022
Iași
2:29
Am deschis ferestrele Tale...
Cuprindeau infinitul...
Eram așezat cu Fața spre ieri,
și mi uimea tresaritul.
Mă tot întreb cum de ai ales ruta noastră...
Povara omului de milenii...
Dar găsesc mâinile tale atingând
durerea omenirii.
Și în această atingere, ai cuprins Ființa Ta,
Astfel încât umanul să înțeleagă
distanța dintre el și inima lui,
Dintre el și celălalt!
Mi-ai atins țărâna îngropată în noi
Dezgolită prin ura sărutării noastre,
A celor 30 de arginți sunând zăngănitor
Sărăcia vinderii umanității țesută-n sânge.
Și vorbele noastre piatră de mormânt,
Ucise prin dulcele glas
S-au rostogolit în trupul tău dezbrăcat,
Aruncat între două lumi.
Lumea Ta, și firmiturile lumii noastre,
Suflate de vântul mulțimii
Să fie puterea de peste pământul pustiu și gol,
În luceafărul reîmbrățisării.
Today, tuesday, may 10, 2022
IAȘI
00:10
am străbătut izvoarele de ieri și azi
în umbra vorbelor ce se așează piedestal
Și nu văd munți, și înalții brazi
Ci pietre, uscăciune pe aval.
Am căutat în oameni visele mărețe
Și am văzut hidosul chip de șarpe
Doar cu promisiuni, minciuni răzlețe,
Chin, vasul suferinței ce-o împarte.
Tresar... cum îmi doream avânt spre infinit
Și am rămas cu gust amar de limitare,
E zborul visului ce-i prăbușit,
Ce sapă pagina de neputință și uitare.
Așa am poposit la crucea Ta,
O zi cu mine răstignit între morminte
ascuns de gloate, fără a striga
Un ciob rămas doar între vise sfinte.
Și Tu, cuprins de vălul neființei,
Îmbrățisat-ai lacrima și viitorul...
Mi-ai renascut cu sângele dorinței
Iertare-n ieri, și aripa și zborul.
Și nu mai am cuvinte pentru azi cu Tine...
Ești o mireasmă ce cuprinde pe deplin
Chemare și cu șoptele de bine
Mă resculptezi pe chipul Tău divin.
Iași, today, tuesday, may 10, 2022
23:57
Orice loc are sansa reinnoirii...
Mergi pe ulitele copilariei prin ochii adolescentului, si nu prea observi diferentele. Par destul de mici!
O privesti prin ochii studentului... si incepi sa vezi diferit locul acela, cu nuante de trairi.
Mai trece timpul si privesti in locurile pe care mergeai odata... incepi sa le vezi mult mai diferite....
Asa este si cu orasul sau facultatea ta... locurile ce erau atunci si sunt si acum! Parca au viata in transformarea lor... sau parca au ramas inghetate in timp! De cele mai multe ori s-au schimbat, au devenit mai noi, mai altfel... dar uneori, par ca au imbatranit si ele.
Nu doar locurile se schimba ci si obiectele. Rucsacul din gimnaziu, sau liceu. Sau primul telefon...
Si tu te schimbi... o fotografie e dovada...
Cum e Dumnezeul tau? Ca un telefon invechit, sau ca o ulita a copilariei? Sau e viu... un prezent innoit zilnic!
Cernica, sabat, may 7, 2022
11:18
Congres Amicus Zenit
Amicus
Ne sunteti tare dragi dupa timpul acesta petrecut pe meleaguri de trecut, antic dar si modern.
Stand impreuna ne-ati facut sa lipim tablourile vietii pe un perete ce a devenit al nostru Amicus Grecia 2022.
Cunoscandu-va mai mult, e ca si cum am avut o revelatie ca viitorul este pe maine speciale, pentru ca voi sunteti unici si frumos alcatuiti.
Stand cu voi descoperim ca Dumnezeu si-a pastrat caracterul si inaltul in fiecare generatie, si il va duce mai departe spre infinit, prin voi.
Dorinta noastra cea mai mare este sa descoperiti Biblia dar si Fiinta Lui cat mai mult, dar si in valetele trairii practice, intr-un azi cu Dumnezeu in decizii si putere.
El este tot ce poate fi mai frumos si principiile lui sunt cea mai inalta traire umana pe care daca o veti urma, numele voastre vor dainui.
Seara s-a asezat cu totul peste Atena.
e noaptea in care care chipul nostru intalneste chipul oamenilor ramasi pe strazile aceste cetati ce nu s-a oprit din existenta de cateva milenii.
Ne intampina un domn prea agresiv pentru ce putin are de oferit.
Putinul din locurile de aici, pe care le-am vazut in noaptea aceasta, e inceputul imbatranirii acestui oras, in ochii nostri.
Intelepciunea umana nu poate depasi nevoile reale ale oamenilor.
E o forma de invelis dar fara sa caute implinirea deplina.
Si asa este cand omul nu vede limita lui in comparatie cu dimensiuni mult mai mari si mult mai complexe decat el.
Athena, luni, aprilie 25, 2022
Suntem pe drumul spre trecut.
Cu pasi tineresti, cu nuante de frumos si de nou, o descoperire a unui ieri.
Am trecut prin zilele cand timpul s-a transformat in revelatie, prin slujire.
In Tesalonic marea este lucrul ramas la fel ca pe timpurile lui Pavel.
Si totusi oamenii si locurile sunt momente de inspiratie din prezent spre mesajul odată trimis lor prin oamenii lui Dumnezeu.
Am plecat.
E noapte cu luna plina.
O primavara aproape deplina in scuturarea definitiva a imbracamintii de frig si iarna.
Sunt intr-un loc nou, recent ca si aria a trairii noastre ca familei, dar si fiinta.
La Rotunda. Acum un an incepeau sa se nasca visele pentru aici. Timid
5:05
vineri sprilie 15 2022
24 februarie 2022 e o zi pe care istoria nu o va putea nici uita, nici ierta. E ziua atacului Rusiei asupra unui vecin, Ukraina, dupa ce luni de zile
a negat posibilitatea. E imaginea bruta, seculara, hidoasa a raului in forma cea mai distructiva. Am trait-o, aceasta zi, ca si biserica, nu atat de aproape, teritorial, dar suficient cat sa ne bruieze considerabil normalitatea zilelor si a vietii.
Incepand cu vineri, 25 februarie, un grup de studenti de la Iasi a plecat spre siret sa ajute cortul Adra de la Vama. Apoi luni, 28 februarie, am intrat in contact cu zecile de persone ce treceau granita spre Romania, ca intr-un pamant promis. Oboseala, frica, trauma ruperii de persoanele iubite, neincrederea erau imaginile zugracite pe chipurile fiintele
refugiate din calea bombardamentelor si a mortii. Dislocarea interioara si exterioara pe care a produs-o acest razboi are efecte constante si ireversebile, intr-un anumit sens.
In acea zi de luni, primele 4 persone veneau la Iasi, evrei, ce aveau nevoie de cazare. Apoi, in miez de noapte stirea ca 7 mame cu 8 copii doreau sa ajunga la Iasi, avea sa mobilizeze echipa de la Biserica, in cel mai frumos mod posibil. Saltele, ceai cald, si placinte au fost pregatite de la 11 pana la 2 noaptea, sa semene a “acasa” Biserica noastra. Apoi zi de zi, telefoane, deplasari la gara, la aeroport, la autogari… echipe de surori si frati care au invatat sa adopte un alt ritm de viata vazand nevoile vecinilor ukrainieni.
140 de persoane au fost gestionate de Biserica Iasi Sararie, fie la casele familiilor noastre, fie majoritatea la Biserica, nedorind sa se mai desparta de grupurile care soseau impreuna. 98% au fost femei. Au fost din Kiev, Harkov, Lviv, Mariopol si alte orase.
Marea majoritate au fost mame insotite de copii.
Din toate familiile doar 2 persoane au ramas in Romania. Restul au plecat in Polonia, Germania, Spania sau Italia.
Instabilitatea viitorului era cea mai puternica lupta de purtat - in special in raport cu dorinta de a se reintoarce in casa si in tara lor. Familia reunita era visul in lacrimi, neexprimat in cuvinte, ce il vedeai pe fiecare chip.
Biserica din Iasi, si familiie ce au primit refugiatii, au fost niste cetati de scapare pentru oprirea temerii, a ranilor, si a neincrederii ce tind sa acapareze sufletul
uman in zilele acestea.
Iasi, 31 martie 2022
Când apune soarele spre Ziua Lui, dintr-odată stau între două lumi:
lumea mea, lăsată temporar și lumea Lui - în creștere și expansiune spirituală înspre mine, și înspre universul meu.
E atât de uimitoare minunea acestei coexistențe reale. Văd cu alți ochi, în liniște, clar, dimensionată corespunzător la nivelul percepției mele, lumea Lui, în adevărata ei splendoare...
Și ce văd? Că E acolo, fără lacrimă, cu pace, cu putere, cu relevanța Persoanei ce poate și schimbă cursul alegerilor mele și a iubitului meu. Că e așteptarea din mine, neștiută a nemuririi, a armoniei, a vieții pe alte dimnsiuni de trăire!
Ești aici. Atât de real că nu aș mai vrea să plec din Prezența Ta!
Îmi ești atât de drag! Uimitor de aproape!!!!!
friday, february 18, 2022
Iași
21:54
Când au venit prima data acasă, de la sistemul de stat, copii de la CAsa SOS Cisnadie stateau cu mâna pe feliile de pâine.
Da! Cu mâna pe feliile de pâine.
Ca nu cumva cineva să le ia, dintre cei mai mari.
Mânuța care nu își dorește să fie furată mâncarea...
Stai cu mâna pe ceva ce nu vrei să pierzi?
tuesday, february 15, 2022
Iași 14:46
Directorul SOS CAsele de la Cisnadie spune copiilor mereu: Copii viata reala este dincolo de gard...
As dori să vă spun că m-a mișcat pană la lacrimi aserțiunea lui.
Viața reală este o luptă, o junglă, lacrimi, provocări... sunt altceva decât în mediul familiei, dintre frați și surori, care crează un univers aparte în casa, chiar dacă au plecat de la artificial.
Viața reală este dincolo de A doua venire. Atunci va începe viața reală.
NIci nu ne imaginăm noi, nu ce jungă este dincolo de gard, ci ce bucurie deplină poate fi în momentul începeri veșniciei materializate.
Veșnicia dincoace de gard se naște când ne naștem. Veșnici nu începe la a doua venire. Începe aici. Dar veșnicia materializată e dincolo de gard.
tuesday, february 15, 2022
Iași 14:43
