Sunt atât de aproape și atât de frumoase.
Mergeam pe drumurile copilăriei, toți trei, ca într-un vis, ca o așteptare de mult tâcluită, și care acum se materializa. Era frig afara, era o seara adâncă, pe bulevardul Epureanu, aveam muzica dorită de cineva dintre noi, și timpul se părea că e prieten cu noi. E grațios și darnic în a se oferi fără sfială și cu îmbelșugare.
Era clipa ce nu ne doream să se termine niciodată.
E clipa când înțelegi veșnicia!
Bârlad, undeva în ianuarie, 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu